Scardanelli de George Morărel
1
Stiloul
meu
pulsează-n
holograma mamei,
în şocuri subterane
absorbite magmatic
de chiupul negru
grefând în delir
polenuri
nimfomane
în
fulgere
kundalini.
2
Un hohot decupat
biciuie cai de moar.
Bubuie luna,
când capul înfloreşte-n scoica
altui timp şi sori în incendiu.
Mă ia în sonde şi frig,
Ape cu ochi de neon îngăduie plutiri de palori,
aduceri aminte dintr-un vagin infinit,
din cea mai scufundată mare.
Unghiile îmi ling ochii.
Horcăi
în lături de sutiene
gâdilat de o mireasă cu gângur
menstrual,
murmurând
impusele
cuvinte
ale
secundei
prăbuşitoare:
Zvârcolit,
sâcâit,
copil
nepudrat
pe un tampon
de inspiraţie
ameninţat
cu sfârcuri
sfidătoare,
abia mă-ncheg
în semnul
cu
zeu
intangibil,
aşteptând în nacelă pajiştea cu fragi galbeni,
printre
mortuare harpe
spre
golul
meditativ,
înrămat
în văgăuna
înecând
ouă de şarpe
în purpurul lasciv.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.