Sfîşiat de umbra unui înger

Elegie

O, vechi şi dragi bucătării de vară.
Simt iar în gură gust suav de‑amiază
Şi în tristeţea care mă‑nconjoară
Din nou copilăria mea visează:
Ienibahar, piper prăjit pe plită,
Peşti groşi ce‑au adormit în sos cu lapte,
Curcani păstraţi în zeama lor o noapte
Spre o delicateţe infinită,
Ciuperci cît canapeaua, în dantele,
Icre cu bob bălos ce ochiu‑şi cască,
Aluaturi tapisate, crescînd grele
Într‑o dobitocie îngerească,
Moi miezuri de ficaţi în butoiaşe
De ou de melc, înlăcrămate dulce,
Mujdeiuri ireale, şunci gingaşe
Cînd sufletu‑n muştar vrea să se culce,
Şi‑n ceainice vădindu‑şi eminenţa
Prin fast de irizări şi toarte fine
Ceaiuri scăzute pînă la esenţa
Trandafirie‑a lucrului în sine!

Cîntec naiv

Fecioarele se încurcau în gene,
Motanii se frecau de damigene
Şi ne era la toţi atît de lene.
Torceau femei de angora în pat!
………………………………..

Şi‑ncet sufletul nostru‑a căpătat
Ape adînci cu lustru‑ntunecat.

Baladă

Vechi piftier de ţîţe clocitoare,
Prin pîlnii scurs în bălţi de somn ca lapţii,
Nemăturat cu geana de fecioare,
Cel mai becisnic dintre toţi inapţii,

Ou putrezindu‑şi gălbenuşu‑alene
Pe poliţe, din nou mi se arată VEDENIA!
Parfumul face pene
Şi‑năbuşă nări, căni, odăi şi, iată,

Prin iadul cald din jur mişc‑o femeie
Piciorul ei, greu minutar de carne.
Ce fante ca din bumbi pieptu‑şi descheie,
Preauleios sufletu‑n ceşti să‑şi toarne?

închinare

O, ACEL VERS, subţire maţ de flutur,
Chioşc de cocon, dezmăţ al smirnei moale,
Crud pîrţ de înger chiflicind cristale,
Rouă regească‑n turn ce‑arar o scutur!

Prezentare

Trăiam în bulion, trăiam în fructe,
În dulci latrine cu hîrtii murdare,
În untdelemn duceam naive lupte,
Sticlele mele aveau dop de soare.

Iubeam păianjeni fără ca să‑mi pese
Şi lîngă ziduri mirosul de var;
Pe tăvi dormeam alături de mari fese
De piersice roz‑albe ce transpar.

Iar perna mea, ca laptele de moale,
Puf de cocor ce zboară‑n ea avea.
Piperele cu rangurile sale
Vechi pretendente‑au fost la nara mea.

Şi pentru‑a‑mi fi stăpînă şi regină
Peste imperiul vast de lene calmă
În faţa mea creştea ciuperca fină
Cu reverenţe şi cu spori în palmă.

Amnezie

Dacă iei o portocală
Şi‑o dezbraci în pielea goală
Ca să‑i vezi miezul adînc
Peste care îngeri plîng
Cu căpşune‑n loc de ochi
Şi aripi din foi de plopi,
Se întîmplă să uiţi totul…

Ea stăpîneşte

Ea stăpîneşte linguri cristaline,
Pîlnii de somn, pipere pătimaşe,
Cuţite ce ucid prin limpezime,
Ibrice‑adînci cu falnice panaşe.

Şi‑n timp ce eu cetăţile cutreier
Spre‑a spune lumii cît îi de frumoasă
Ea osîndeşte‑n flăcări de mătasă
Ciuperci umplute iezuit cu greier.

Şi cinstea mi‑o păstrează fără pată
Alunecînd suav printre supuşi.
O, fie‑i mîna binecuvîntată
În liniştea curatului albuş.

Glycera

Tu în cămări, ferită de Austru,
Cu puf de gîscă sînilor dai lustru
Şi, ca să‑ţi cadă chipul în paloare,
îţi pui la şold, cu greaţă, lipitoare.

Şi faci paşi mici să simţi pe preşuri late
Gîdilituri la talpă, desfrînate.
Şi‑ncerci sub lampă văluri pentru şale
Pe ele cu picturi cu animale.

Pe urmă, în peceţi de la inele,
Clatini corăbii, numeri turturele
Şi‑aplauzi cînd coboară din tavan
Pe‑o piersică păianjenul profan.