Ştiinţa despre om şi tradiţia

„Tinere antropolog, fă-ţi curaj! Timpul omului socratic a trecut definitiv şi, o data cu el, şi timpul nepoţilor lui cartezieni, kantieni, pozitivişti sau marxişti. Pânza iluzorie a istoriei trucate a ideilor se destramă, cută orgolios derizorie şi trecătoare a Extremului Occident se netezeşte, şi ar fi foarte posibil ca ultima dezamăgire să fie preludiul unui nou – «şi totdeauna acelaşi» – imemorial «umanism», adică al unei eterne definiţii, deci fără de sfârşit, a omului în limitele destinului său, ale «naturii» sale, ale condiţiei lui. Soarele se înalţă nu deasupra unor «magicieni» ridicoli, ci deasupra Olimpului unde, aşa cum spunea Heraclit, «zeii sunt oameni nemuritori, în timp ce oamenii sunt zei muritori». Anume această parte a eternităţii care înrudeşte zeii şi oamenii mai trebuie încă şi permanent limpezită.”

Cartea este adresată unui public larg de cititori.