Strada. Loc de trecere și petrecere

Strada – ca un punct de maximă vitalitate, oglindă a timpurilor şi a structurilor sociale.

Strada, care vorbeşte, care aude, care vede, care impune, care exclude, care trăieşte, care povesteşte. Înmagazinând un anume trecut, ea este document. Ea este cea care face politică. În stradă s-au instalat ghilotinele. Pe străzi s-a cântat Marseilleza. La o răscruce de străzi se afla la Cap Town o platformă din piatră, care desemna altădata Piaţa de Sclavi. Strada este triumf sau înfrângere. Este recunoaştere oficială a puterii sau opoziţie. Pe străzi cad nevinovaţii. Pe-aici trec coloanele demonstranţilor. Strada poate fi bucurie şi poate fi tristeţe. Ea poate fi cântec sau bocet. Pe străzi se dansează la Rio. Pe străzi se cântă la Buenos Aires muzica lui Piazzola. Pe străzi se desfăşoara la Havana festivalul afro-caraibean.

Strada este marele semn de identitate naţională. În acelaşi timp, ea e lumea cea largă. În care se-ntâmplă totul, binele şi răul, urâtul şi frumosul, emoţionalul, raţionalul, lacrima şi crima, nunta şi înmormântarea, muzica de piculină şi bubuitul de tun.
Va invit deci să omagiem împreună strada. Sa încercăm să configurăm un eseu al zilelor noastre. Totul ne aparţine şi va da despre noi mărturie.

La tot ceea ce înseamnă spectacolul străzii participăm, conştient sau inconştient. Totul intră în perspectiva celui care ştie să vadă. Tot ceea ce a  creat, a distrus, a afirmat şi a contrazis omenirea (la fel ca şi germenii viitorului ei),  se află expus sau ascuns la un colţ de stradă.