Prozatoarea (și poeta) de la Sibiu se revendică, bunăoară, din Hortensia Papadat-Bengescu, faza superioară a prozei ei de analiză psihologică în accepția subiectivității obiectivate, dacă se poate spune așa, care marchează și proza, deopotrivă “analitică“ și “creatoare“, a lui Camil Petrescu, Anton Holban, M. Blecher, Henriette Yvonne-Stahl, Dana Dumitriu etc. E adevărat că accentul cade în scrierile sale pe observarea interiorității. Tema singurătății și a cuplului ocupă prim-planul acestora încă de la început (Sângele alb al pietrelor, Nisipul memoriei, Dincolo de dragoste), îndeobște prin mijlocirea rememorării, unde epicul există, dar analiza meticuloasă și reflecția eseistică fac legea. E spiritul literaturii moderne, nu acela al prozei de la principesa de Cleves citire și, de aici, la romantism până la psihologismul naturalist.
(Constantin Trandafir)
Lumea evocată de prozatoarea Rodica Braga e luminată din interior de o cunoaștere profundă a resorturilor psihice ale ființei umane și de taina unei iubiri totalizatoare, proiectată fie în univers urban, fie rural. Romanele sale captivează prin forța de expresie a limbajului în tentativa de a descifra complicata psihologie a eului, în procesul descoperirii sinelui prin iubire.(…)
Pe toate coordonatele temporale, marile romane de iubire ca esență a vieții, în virtutea unui principiu universal al armoniei, și-au găsit creatorii capabili să îl scrie. Un astfel de roman creează Rodica Braga prin Vară de sidef, un roman al vibrației profunde a ființei sub puterea iubirii, un cânt de iubire, ca o muzică în care cuplul intră în rezonanță cu universul.
(Sonia Elvireanu)
Recenzii
Nu există recenzii până acum.