Vedenii

Vedenii de Gheorghe Săsărman

VARIANTA BALCANICĂ ÎMBUNĂTĂŢITĂ

Fără să-şi abată privirea de la harta proiectată pe monitor, Jan van Hamruyden soarbe câteva înghiţituri de apă minerală. Pe hartă se citeşte conturul unui stat-fantomă, care continuă să existe mai mult formal, numai oficial, pentru comunitatea internaţională. Înăuntrul fruntariilor de odinioară se pot desluşi o serie de formaţiuni bizare, sugerate prin culori diferite, dar trecând una într-alta fără o delimitare precisă, ca petele gălbui sau ruginii de pe frunzele lovite de nostalgia iremediabilă a toamnei. O simplă atingere a monitorului – şi în cuprinsul fiecărei pete de culoare apare câte-o inscripţie: Voievodatul Pravoslavnic al Moldovei, Scaunele Libere Secuieşti, Imperiul Unit al Romilor, Ţara Banatului Neatârnat, Hanatul Islamic Dobrogean, Federaţia Transilvană Maghiară, Republica Independentă Oltenia, Regatul Mioritic al Românilor Autentici, Ţaratul Bulgar Transdanubian, Maramureşul Preasfânt Protocreştin, Liga Tomitană a Pontului Euxin… Genul acesta de reprezentare orientativă, fără graniţe riguroase, îi aminteşte Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite de hărţile istoriei timpurii ale aceleiaşi zone geografice, pe care nu o dată stau schiţate tot atât de vag teritorii controlate cândva de felurite populaţii stabile sau migratoare – celţi, sciţi, greci, traci, daco-romani, ostrogoţi, slavi, huni, bulgari, unguri, pecenegi, cumani, tătari… Dar ceea ce pentru timpuri pierdute în negura secolelor se explică fie prin lipsa documentelor certe, fie prin absenţa ori instabilitatea unei organizări statale propriu-zise şi implicit a unor frontiere ferme, cugetă van Hamruyden, constituie în cazul de faţă urmarea unei situaţii mai mult decât ciudate: unul şi acelaşi teritoriu este revendicat concomitent de mai multe pretinse state din puzderia celor care au năpădit harta, aceeaşi grupare etnică fiind nu o dată invocată sub denumiri distincte drept temei al suveranităţii de către parlamente şi guverne autoproclamate rivale.

Comisarul micşorează harta şi o surghiuneşte în chip de simbol într-un colţ al monitorului, pe care încep acum să se deruleze ştiri şi imagini difuzate de agenţiile de presă, extrase din reportaje şi interviuri filmate sau tipărite, din documente oficiale sau secrete, secvenţe din rapoartele grupurilor de observatori.

Cluj, 9 aprilie. În pofida recentului acord de încetare a focului, unităţile de artilerie grea de pe Cetăţuie ale Federaţiei au bombardat din nou catedrala ortodoxă precum şi cartierele Gheorghieni şi Mănăştur, provocând mari pagube materiale şi numeroase victime în rândul populaţiei civile. Martorii oculari vorbesc de un adevărat măcel, în care n-au fost cruţate nici măcar closetele publice. În replică, trupele Regatului Mioritic au lansat de pe Feleac peste douăzeci de rachete de tip Horia, Cloşca şi Crişan asupra Pieţei Libertăţii, incendiind catedrala romano-catolică şi Palatul Bánffy. Reluarea ostilităţilor pare să fi fost pricinuită de o nouă tentativă – eşuată – de a arunca în aer statuia ecvestră a lui Matei Corvin, tentativă atribuită de purtătorul de cuvânt al Federaţiei unui grup de fanatici ortodocşi. Regatul Mioritic acuză la rândul lui Federaţia că ar fi trimis o echipă de terorişti în Piaţa Victoriei, cu misiunea de a distruge monumentul triumfal al lui Avram Iancu, inaugurat de primărie în aşa-zisa perioadă funariotă. (France Presse.)

Strict secret. Personalul consulatelor noastre de la Chişinău şi Iaşi va urmări în permanenţă stimularea pe toate căile a tendinţelor de unificare a celor două provincii moldoveneşti şi de emancipare a lor deplină de sub tutela Bucureştiului. Conform prevederilor noastre, într-un viitor nu prea depărtat, prin unirea acestora urmează să ia naştere un stat purtând pur şi simplu numele de Moldova, membru cu drepturi depline al Comunităţii Statelor Independente, şi care trebuie împiedicat în orice caz să intre în sfera de influenţă a Ucrainei.

Un tratat de prietenie şi câteva baze militare vor fi, pe lângă scrierea chirilică şi rusa ca limbă oficială de stat, preţul cerut Moldovei pentru sprijinul nostru în redobândirea nordului Bucovinei şi a judeţelor sudice, până la Dunăre şi Marea Neagră – eventual în schimbul Transnistriei. Tratatul va prevedea staţionarea de trupe terestre, de unităţi navale, de aviaţie şi de rachete, inclusiv cu focoase nucleare. Restabilită în graniţele ei istorice, Moldova va juca în sistemul alianţelor noastre strategice rolul unui cap de pod, al unui pion avansat spre centrul Europei, de unde vom putea ţine în şah întregul pact nord-atlantic. (Din Circulara internă 777/2041 a Ministerului de Externe al Rusiei.)

Ancheta asupra lagărelor de concentrare şi de exterminare de pe teritoriul controlat de trupele Ţării Banatului a fost întreruptă fără a se putea ajunge la rezultate concludente. Ştirile cu privire la o masivă colonizare a regiunii cu familii provenind din Serbia şi Muntenegru n-au putut fi deocamdată confirmate. Există indicii asupra unor măsuri de expulzare a populaţiei nesârbeşti, fără să se poată preciza totuşi dacă o parte dintre cei vizaţi – mai ales bărbaţi şi tineri apţi pentru serviciul militar – ar fi fost într-adevăr transportaţi în lagăre. Trei membri ai Comisiei au primit aprobarea de a vizita unul dintre presupusele lagăre de exterminare, situat lângă Jimbolia, dar la data descinderii nu se afla acolo decât o echipă de deratizare. Conform declaraţiei unor reprezentanţi ai oficialităţilor locale, lagărul ar fi destinat exclusiv adăpostirii familiilor silite să-şi părăsească vremelnic locuinţele din pricina unor operaţiuni militare; ştirile despre execuţii în masă şi gropi comune în care ar zăcea sute de cadavre ar fi – după aceeaşi sursă – scorneli răuvoitoare, menite să compromită politica realistă şi constructivă a guvernului bănăţean. (Din Raportul preliminar al Comisiei Internaţionale a Crucii Roşii.)

Ţaratul Transdanubian există şi va exista, se spune într-o proclamaţie a celui mai nou suveran european, Asam al IV-lea, proclamaţie remisă redacţiei prin intermediul corespondentului nostru special din Giurgiu. Ca vrednici urmaşi de sânge şi de spirit ai tracilor de pe ambele maluri dunărene, bulgarii şi numai ei au moştenit dreptul sacrosanct de a stăpâni deopotrivă Balcanii şi Carpaţii. Dacă vitregia istoriei ne-a împiedicat – în rânduri repetate – să ne împlinim menirea, astăzi a sosit ceasul măreţ la care atâtea generaţii au visat! Şi nu suntem puţini: supuşii noştri potenţiali îşi strâng rândurile nu numai la Sofia şi Varna, la Plovdiv şi Rusciuc, ci şi la Bucureşti şi Craiova, la Slatina şi Caracal. Iar dacă Ţaratul nu figurează încă pe nici o hartă, mâine nu numai geografia, ci şi istoria Europei vor fi nevoite să ne acorde locul care ni se cuvine… (Ştire publicată pe pagina întîi a ziarului sofiot Vitoşa News.)

– Ne puteţi preciza ţelurile noii asociaţii, a cărei constituire a fost anunţată ieri concomitent la Hermannstadt (numele german al Sibiului – n.n.) şi Heilbronn?
– Bineînţeles, surâde Michael Paulini, purtătorul de cuvânt al Comitetului pentru recolonizarea Ardealului. Saşii de pretutindeni nu mai pot accepta să tot privească pasivi cum plaiurile lor strămoşeşti sunt revendicate ba de unii, ba de alţii, în baza unor justificări rizibile sau de-a dreptul fanteziste. Cele peste trei sute de foste comunităţi germane din Transilvania, pe care comitetul nostru le reprezintă, şi-au propus să întemeieze o asociaţie pentru promovarea militantă a culturii săseşti.
– Vă aflaţi încă în faza declaraţiilor de intenţii, sau aveţi şi un program de acţiune, cu măsuri concrete şi termene precise?
– Istoria oficială a Ardealului, scrisă la Budapesta sau la Bucureşti, a falsificat sistematic adevărul în privinţa colonizării săseşti. S-a trecut de tot sub tăcere contribuţia multiseculară a populaţiei germane la propăşirea pe toate planurile a acestui ţinut care, înainte de venirea coloniştilor, era acoperit pe de-a întregul de codri. Este de la sine înţeles că programul nostru nu se rezumă la acţiuni pur academice, de rectificare a istoriografiei.
– Preconizaţi cumva instituirea unei autonomii teritoriale?
– Numai saşii au căderea de a guverna ţinutul străjuit de cele şapte burguri (în original, Siebenbürgen – n.n.), de biserici fortificate şi de cetăţi ţărăneşti, pe care străbunii lor l-au adus la înflorire cu sudoarea frunţii şi l-au apărat cu preţul sângelui.
– Se obiectează adeseori că familiile germane din Ardeal se pot număra azi pe degete…
– Dacă generaţia bunicilor noştri a fost silită să-şi părăsească vatra, de altfel în circumstanţe istorice binecunoscute, ţelul nostru este să facem joncţiunea cu tradiţia. Ce poate însemna o întrerupere de câteva decenii pentru o istorie cvasi-milenară?
(Interviu difuzat de postul de televiziune Bayerischer Rundfunk şi publicat ulterior în ziarul Tribuna Sibiului.)
– Stimaţi telespectatori, retransmitem acum la cererea generală senzaţionalul nostru reportaj dedicat unei unităţi antrenate să opereze în adâncul teritoriului inamic.

Faţa oacheşă a crainicei se estompează treptat şi dispare. Pe fundalul sonor al marşului triumfal din Aida este proiectat pe ecran genericul Jurnalului de front. Acordurile eroice continuă, în timp ce obiectivul camerei de luat vederi îi aduce în prim-plan pe luptătorii unei companii de elită – chipuri de escroci şi trişori, potlogari unşi cu toate alifiile, tâlhari de drumul mare sau experţi în găinării mai mărunte, borfaşi de rând, manglitori de ocazie sau cerşetori profesionişti. Fiecare e costumat după cum o cere specificul branşei, încât cu greu s-ar putea crede că e vorba de o unitate militară. Indivizii pălăvrăgesc în gura mare, arme nu se văd nicăieri, de aliniere nici pomeneală, iar la ivirea unui colonel – care poartă, la rândul lui, destul de lejer uniforma armatei imperiale – nimeni nu se prea sinchiseşte.

– Măi labagiilor, îi cheamă colonelul la ordine, ia mai lăsaţi vrăjeala şi holbaţi-vă moacele încoa’! Neamul nostru…
– Neamu’ mă-ti, i-o retează scurt, spre delectarea generală, un cerşetor plin de bube.
– Neamul nostru, continuă impasibil ofiţerul când rumoarea se mai potoleşte, şi-a dovedit cu prisosinţă vitejia încă din vremurile legendare cântate de Ion Budai-Deleanu. Astăzi eroismul nu se mai poartă. E out, s-a’nţeles? N-avem nevoie de eroi.
– S-a’nţeles…
– Nici o grijă, dom’colonel, se aud voci din front.