Noua Psihologie a Banilor

Prefață

Psihologia banilor a fost publicată în 1998. A fost retipărită de peste douăsprezece ori și tradusă în diferite limbi, inclusiv chi­neză și portugheză. Lucrarea a fost citată de peste 350 de ori în literatura științifică și a avut recenzii bune. Cartea fost cumpă­rată în cantități mari de către bănci, precum și de organizatorii de conferințe și îmi amintesc că odată mi s‑a solicitat să semnez 300 de exemplare într‑o singură sesiune, pentru cei care participau la o conferință.

A fost scrisă de mine și de Michael Argyle, conducătorul meu de doctorat (în filosofie) la Oxford. Motivul pentru care am cola­borat la carte a fost de fapt o remarcă întâmplătoare făcută la 15 ani după absolvire. Michael obișnuia să le spună oamenilor că a păstrat o „listă secretă” de teme care, din anumite motive, au fost neglijate de psihologie și despre care intenționa să scrie cărți. Una dintre aceste teme era fericirea și el a fost printre primii care au scris o carte pe această temă, prefigurând Psihologia pozitivă. O altă temă era banii. Am observat amândoi că chiar psiholo­gia muncii/organizațională părea să neglijeze cu adevărat această problemă și că era foarte greu de găsit un manual de psihologie care să conțină banii în index. Era ca și cum psihologia părăsise complet tema, lăsând‑o în seama economiștilor, care, după cum vom vedea, au tratat‑o foarte diferit. Aceștia credeau că banii sunt măsura tuturor lucrurilor, dar că nu pot fi măsurați. Mai credeau că noi toți suntem ființe raționale înclinate către acumularea de bani.

Am lucrat pe această temă o perioadă și am publicat diverse lucrări. În 1984 am elaborat o unitate de măsură care evaluează atitudinile față de bani, care reprezintă astăzi una dintre lucrările mele cel mai des citate. Am fost deosebit de interesat de copii și bani; mai ales de ce cred aceștia despre bani și cum îi folosesc. De fapt, am început să scriu cartea „Psihologia banilor” când Michael a menționat tema și planul său. I‑am spus despre ce e vorba și am căzut de acord să scriem cartea împreună. Nu era prima noastră colaborare și ne cunoșteam bine. Am avut preocupări oarecum diferite și stiluri destul de diferite, dar acest lucru a fost ușor de rezolvat. Am scris multe dintre capitolele mele în timp ce lucram în Noua Zeelandă.

Michael a scris patru dintre capitole: cele despre bunuri, bani și familie, donații financiare și despre cei foarte bogați. Toate au fost modificate radical. În această carte am revizuit complet toate capitolele despre donarea/oferirea de bani și am extins foarte mult capitolul despre cei foarte bogați, care include biografiile celor cu comportamente neobișnuite legate de bani. Am adăugat secțiuni noi, iar referințele aproape s‑au dublat. Există un nou capitol des­pre cea mai importantă evoluție în domeniu, și anume economia comportamentală. Există, de asemenea, un întreg capitol referitor la prețuri și convingeri și modul în care organizațiile comerciale exploatează ceea ce gândim în legătură cu banii. Capitolul despre copii și bani a fost revizuit radical. Capitolul privind atitudinile față de convingerile referitoare la bani a fost extins foarte mult. Aceasta este mai mult o carte nouă decât o a doua ediție.

Este, desigur, foarte just ca această carte să‑i fie dedicată lui Michael. El a fost cel mai bun și mai generos dintre oameni și încă mi‑e dor de el. Mi‑a dat încredere în abilitățile mele de la o vârstă fragedă și m‑a încurajat să scriu și să cercetez temele pe care le‑am considerat de interes. Am fost unul dintre cei 50 de doctoranzi ai lui, iar moștenirea lui este imensă. Nu sunt sigur că ar fi apro­bat tot conținutul celei de‑a doua ediții, dar știu că mi‑ar fi iertat judecățile greșite și entuziasmul meu caracteristic. Am încercat să scriu această carte sub formă academică, cu numeroase referințe științifice, dar și accesibilă pentru cei interesați pur și simplu de subiect. Am descoperit atât în cadrul discuțiilor academice, cât și în cadrul discuțiilor populare despre bani că aproape toată lumea era interesată de anumite aspecte ale temei. Ei își recunosc slăbi­ciunile și fanteziile (și pe ale altora), speranțele și temerile, con­vingerile raționale și iraționale.

Tema acestei cărți a atras foarte mult atenția, deoarece banii sunt întotdeauna un subiect de mare interes pentru mulți oameni. BBC și alte rețele media sunt sigur că au un fișier în care alături de cuvântul bani se află numele meu. Mi se cere să apar la radio sau la televiziune de cel puțin șase ori pe an, în mod special pen­tru a vorbi despre problemele legate de bani. Am realizat multe emisiuni despre câștigătorii la loterie, precum și despre avari, evazioniști fiscali și despre cheltuitori. De asemenea, am fost rugat să vorbesc despre banii de buzunar ai copiilor și cum pot deveni aceștia mai responsabili și mai educați din punct de vedere economic.

Mass‑media este în mod special înșelată de ipoteza Easterlin și de cât de puțini bani e nevoie pentru a obține fericirea maximă/ optimă. Problema este relația foarte controversată dintre bani și fericire și de cât de mulți bani din cei câștigați în trecut este nevoie pentru a fi folosiți la maximum în ceea ce privește feri­cirea. Mass‑media, și cred că oamenii, în general, au o dorință insațiabilă de a ști mai multe despre bani și despre motivele pentru care oamenii par atât de obsedați și iraționali în privința banilor. Toate lucrările recente privind „bonusurile nerușinate ale bancherilor” și nebunia întreținută a oamenilor din lumea banilor încă atrage atenția. Există articole nesfârșite despre aceste probleme, în special despre consecințele neașteptate ale legăturii dintre salariu și performanță.

Dar cu siguranță știu că scrierea acestei cărți nu mă va face bogat! Într‑adevăr, nu intenționez acest lucru. Convingerile mele legate de bani, obiceiurile și, desigur, patologia proprie se găsesc în anexe, dacă este interesat cineva. Mai mult, ar trebui să măr­turisesc că cea mai mare parte a banilor familiei și problemelor financiare sunt administrate de soția mea. Cei din mediul acade­mic sunt în mod paradoxal incompetenți în chestiunile practice. În primul rând, sunt colegii mei de la Mountainview Learning, în special Gorkan Ahmetoglu și Evengiya Petrova. M‑au ajutat enorm în unele domenii, cum ar fi psihologia prețurilor și a eco­nomiei comportamentale, precum și politicile de donare: două capitole care sunt în egală măsură munca lor și a mea. Într‑adevăr, o mare parte din capitolele 10 și 11 se bazează pe munca noas­tră comună și pe rapoartele pe care le‑am prezentat diferitelor organizații, cum ar fi Oficiul pentru Comerț Loial.

Apoi au fost asistenții mei de cercetare de‑a lungul anilor de la Universitatea din Bath, în special Rebecca Milner, Kate Telford, Sharon Boo și Will Ritchie, care au găsit și au rezumat articole și mi‑au atras atenția asupra unor subiecte. A trebuit, în spe­cial, să‑și petreacă multe ore verificând referințele, pentru a face corectura, la care sunt vestit că sunt slab, și pentru a mă ajuta să fac ultima revizie formală.

În al treilea rând, au fost colegii mei universitari, în special Sophie von Stumm și Tomas Chamorro‑Premuzic, care au con­tribuit la numeroase lucrări și proiecte. A fi înconjurat de oameni talentați, pozitivi și agreabili, în timp ce lucrezi la ceva care te interesează, reprezintă cu siguranță un mare privilegiu. Alții, precum Richard Wolman, Thomas Bayne și John Taylor, au fost întotdeauna o bună cutie de rezonanță și o sursă de idei noi pen­tru lucrările mele.

Desigur, trebuie să îmi asum responsabilitatea deplină pentru toate erorile și judecățile greșite din text.

Adrian Furnham