Psihologia succesului

Psihologia succesului de Ivan Ognev

Numeroase studii au relevat că viața noastră este influențată de subconștient. El deține programul de transformare a gândurilor negative cu unele pozitive. Adesea oamenii își programează creierul să gândească în fraze negative, îngreunându-și astfel existența. Folosind cuvântul magic „însă”, modificați viziunea asupra problemelor și priviți lucrurile prin prisma umorului (Am urechi mari, însă aud bine!).

Dacă considerăm pe altcineva responsabil de fericirea noastră, singuri ne creăm greutăți suplimentare. Nu trebuie să așteptați momentul când realitatea înconjurătoare vă va permite să vă gândiți la lucruri plăcute, pentru că atunci veți sta toată viața într-o stare de așteptare continuă. Nimeni nu poate decide în locul dumneavoastră ce ți cum să gândiți!

Creierul este un mecanism care funcționează spre îndeplinirea unui scop concret, iar stabilirea scopurilor în ordinea priorităților reprezintă unul dintre cele mai importante momente pe drumul către succes.
Un sfat bine de urmat este că în orice situație negativă să încercați să vedeți și partea bună a lucrurilor, chiar dacă aceasta e formată din evenimente nesemnificative din viața dumneavoastră. Cu prilejul fiecărui succes înregistrat, indiferent de proporțiile acestuia, faceți-vă câte un cadou. Iar când veți reuși să vă concentrați atenția și energia asupra șansei de reușită, veți conștientiza că viața vă oferă o mulțime de oportunități.

Capitolul II
Principiul insuccesului

Dacă Dumnezeu este mai încet în faptele sale, asta nu înseamnă că refuză să vă îndeplinească dorinţele. B.M. Conny

Dorinţele noastre

Fiecare dintre noi a visat, visează şi va visa să i se îndeplinească dorinţele, să reuşească, să aibă noroc, într-un cuvânt să îi surâdă soarta! În fond, aceasta este cauza dorinţelor fiecăruia dintre noi: dorim să fim mai frumoşi, să terminăm o facultate, să fim faimoşi, să fim sănătoşi, să avem copii sănătoşi, să avem bani sau să câştigăm la loto… şi câte şi mai câte… Multe dintre aceste dorinţe reprezintă dorinţele noastre cele mai intime sau celemai sacre.

Însă, totuşi, de ce, de multe ori, dorinţele noastre nu se îndeplinesc? Pentru că de multe ori nu ne dorim ceea ce trebuie sau nu ştim să ne formulăm dorinţele în aşa fel încât rezultatul să se potrivească cu imaginea noastră despre o anumită realizare sau un anumit succes. Şi atunci când prindem peştişorul de aur, începem să învăţăm să exprimăm corect ceea ce dorim cu adevărat.

Dar haideţi să o luăm pe rând şi să începem cu NEREUŞITELE, cu eşecul.

Legea „aperitivului”

Întindeţi puţin unt pe o felie de pâine. Apoi daţi drumul în jos feliei de pâine, ca şi cum aţi face întâmplător acest gest. Care este rezultatul, v-aţi dat seama? Bravo: felia de pâine va cădea cu partea acoperită de unt în jos! Aceasta este aşa-numita lege a „ticăloşiei unui aperitiv” – întotdeauna o felie de pâine cade cu partea unsă în jos. Această lege este, de asemenea, cunoscută sub denumirea de „legea universală a maliţiozităţii”.

Dar dacă felia de pâine este unsă pe ambele părţi? Cum va cădea de data aceasta? Evident, pe partea pe care există o cantitate mai mare de unt! Şi nu contează în mâinile cui se află această felie de pâine, căci ceea ce se întâmplă cu ea reprezintă o lege incontestabilă care acţionează asupra tuturor.

Prin urmare, nu numai anumite persoane „au noroc”, ci şi ghinioniştilor le mai surâde din când în când soarta.

Dumneavoastră sunteţi… ghinionist?

V-aţi gândit vreodată de ce nu aveţi noroc? De ce anume vă număraţi printre ghinionişti? Dacă într-adevăr există ghinionişti, sau este vorba numai despre un rod al imaginaţiei dumneavoastră? Poate că doar dumneavoastră aveţi răspunsul la această întrebare…

În lume se întâlnesc destul de mulţi „ghinionişti cronici”. Aceştia se deosebesc de celelalte persoane prin aceea că lor tot timpul li se întâmplă ceva. Pentru ei a fost gândită prea bine cunoscuta Lege a lui Murphy care spune că „dacă există vreo posibilitate ca ceva rău să se întâmple, atunci cu siguranţă că acel lucru se va întâmpla”. Aceşti oameni se împiedică atunci când merg pe un drum drept, absolut „întâmplător”, fierb în suc propriu atunci când au o problemă, tocmai ei au avut ghinionul să fie concediaţi şi tocmai pe ei îi părăseşte persoana iubită…

Psihologii consideră că atunci când ghinioanele se ţin lanţ de o anumită persoană, aceasta începe să dezvolte „sindromul ghinionistului”. Pentru acest sindrom există, de asemenea, termenul de atihifobie, adică frica de ghinion sau eşec.

Psihologii s-au interesat de mult timp de fenomenul „ghinioniştilor cronici”. Vă rugăm să observaţi diferenţa – vorbim de psihologi, nu de psihiatri, căci între aceste două categorii există o mare deosebire. Cine a participat la o şedinţă cu un psihiatru înţelege despre ce vorbim aici. Psihologii sunt persoane sensibile, pline de compasiune, şi nu încearcă să vindece probleme de ordin psihologic prin prescrierea unui tratament medicamentos. Şi când văd pe diferite canale de televiziune emisiuni cu psihiatri sau vraci-psihologi, mi se face milă de astfel de persoane, iar pe cei care conduc astfel de emisiuni îmi este şi mai greu să-i înţeleg. La aceste emisiuni sunt  invitate persoane incapabile, dar cu o groază de diplome, se vehiculează termeni ştiinţifici ultra specializaţi, dar la sfârşit nu se emite nici un sfat sau opinie de valoare. Titlurile şi diplomele obţinute nu contează într-o astfel de situaţie; contează doar spusele psihologilor, corectitudinea şi fezabilitatea opiniilor acestora. Altfel, totul se transformă într-o mare paradă, într-o încercare a acestor persoane de a-şi etala cunoştinţele pe un post de televiziune de mare audienţă.

Ceea ce este paradoxal este faptul că aceste emisiuni găzduiesc din ce în ce mai des persoane care, în loc să îşi prezinte cunoştinţele într-un mod pertinent, îşi etalează kilogramele acumulate din îndeplinirea rolului de magicieni, vraci, psihologi, psihiatri, dieteticieni sau psihoterapeuţi. Dar chiar sunt necesare aceste lucruri? De prea puţine ori aceste persoane afişează un aspect exterior normal. Este interesant că aceste persoane „solide” preferă să dea altora sfaturi despre cum să „slăbească”, în loc să se preocupe mai mult de propria persoană. De cele mai multe ori artiştii sau alte personalităţi ale culturii emit sfaturi mai pertinente decât aşa-numiţii super-psihologi. În zilele noastre, orice persoană căreia nu îi este lene să emită anumite judecăţi de valoare se poate numi psiholog. Aşa este la modă! Foştii magicieni, ghicitori, vraci, psihoterapeuţi şi chiar astrologi (oare aceştia ce or avea de-a face cu această situaţie?) se recomandă sub titulatura de „psihologi”. Însă acum nu vorbim despre aceste lucruri.

Prin urmare, PSIHOLOGII BUNI afirmă că ghinioniştii cronici reprezintă 0,04% dintre persoane şi se deosebesc de ceilalţi oameni prin aceea că pentru ei legea probabilităţii funcţionează „exact invers”. Aşadar, observaţi – 0,04% – ceea ce înseamnă că, de fapt, această categorie de oameni nu întruneşte nici măcar un procent.

Oare şi dumneavoastră faceţi parte din acel 0,04%? Cred totuşi că această probabilitate este minimă.

De ce ne împovărăm cu nereuşite?

În cazul în care vă număraţi printre cei 0,04% ghinionişti, haideţi să vedem împreună de ce tocmai dumneavoastră vi se întâmplă acest lucru. De asemenea, haideţi să vedem cum anume reuşiţi să vă împovăraţi cu probleme, căci acestea sunt, de fapt, cauza nefericirii dumneavoastră.

Să începem cu noţiunile cele mai simple. Gândiţi-vă la mica dumneavoastră problemă. Sau, pur şi simplu, spuneţi-vă: „mă gândesc la problema mea”. Mie personal îmi place să reprezint grafic acest proces de gândire prin imaginea reprodusă alăturat.

Iar acum haideţi să vorbim despre problemele dumneavoastră. Scrieţi-le pe o coloană. Ce vedeţi? Multe probleme, nu-i aşa?

Acum, aşezaţi fiecare problemă în câte un norişor ca cele din imaginea de mai sus. La sfârşit, numărul de norişori trebuie să fie echivalent cu cel al problemelor dumneavoastră. Cu cât aveţi mai multe probleme, cu atât creşte numărul norişorilor. S-ar putea să descoperiţi că nu mai aveţi loc să-i desenaţi, din cauza numărului mare de probleme. În jurul capului dumneavoastră tot spaţiul este ocupat cu norişori; în final, ei capătă aspectul unui nor mare care apasă asupra dumneavoastră.