Acțiune, interacțiune, identitate. Studii de pragmatică lingvistică

Opțiunea pentru studii de pragmatică, manifestă încă din 1971, a rămas o constantă a cercetărilor pe care le-am publicat în afara României (în Franța, Italia, Statele Unite, Belgia, Germania sau Canada) și s-a întregit firesc, după 1989, prin colaborări la reviste sau publicații din țară. În prezentul volum m-am limitat la abordările pragmatice cu caracter preponderent lingvistic, fie prin discuțiile de metodă, fie prin corpusul explorat. Alte cercetări, consacrate analizei pragmatice a textului literar sau folcloric, vor fi reunite în volumele ulterioare.

Dezvoltarea unor concepte cum ar fi cel de ancorare a conversațiilor în ansamblul conversațiilor comunității prin citarea de replici memorabile, de proverbe sau zicători (cu lanțul de vorbitori absenți pe care îl presupune fiecare), modalitățile de notare pragmaticp a conversației pe care le-am introdus cu acest prilej, examinarea contrastivă a strategiei conversaționale atunci când conversația se racordează mental deopotrivă la o limbă-sursă și la o limbă-țintă au făcut posibilă trecerea de la analiza pragmatică a submultiplilor conversației la o examinare a ansamblurilor de conversații din care se compun viețile noastre vorbite. Am distins între serii conversaționale eșantion (ansamblul conversațiilor care au loc într-un interval și într-un spațiu dat), serii conversaționale instituționalizate (ansamblul interacțiunilor vorbite dintre profesori și elevi, medici și pacienți, etc.) și istorii conversaționale (ansamblul interacțiunilor vorbite dintre părinți și copii, dintre doi colegi sau prieteni etc.).

Studiind funcționarea globală a limbii române, am introdus opoziția între vorbitorii reali, potențiali sau amuțiți ai unei limbi și am discutat; 1) repartiția teritorială a diferitelor varietăți ale românei din afara României și ponderea lor demografică; 2) valurile de emigranți și de migranți români; 3) etnonimele și glotonimele referitoare la români și limba română; 4) statutul (legal) al limbii române vorbite în diferite țări; 5) vorbitorii minoritari sau minorizați ai limbii române și psihologia lor și 6) româna predată ca limbă străină, vehiculată prin internet, muzică de masă, film.