„Simona Drăgan are forţa de a supune textele de autoritate asupra cărora se apleacă unei lecturi personale, «vede» ideile în intricaţia lor originară, le restructurează în conformitate cu propriul ei scenariu. Ţin să apreciez faptul că, în ciuda tematicii sale, lucrarea de faţă nu este aridă, nu suferă (decât în proporţii acceptabile) de acea placiditate stilistică, inevitabilă analizelor teoretice. Capacitatea de sinteză, spiritul critic, precizia terminologică, luciditatea şi supleţea, calmul operator, toate acestea atestă o certă vocaţie teoretică”.
(Mircea Martin)
„Cum se întâmplă când o ecuaţie care a umilit cerbicia multor duzini de matematicieni îşi află mintea capabilă să-i dea de capăt, împărtăşim în cazul de faţă bucuria unei revelaţii: pare că Foucault şi consorţii, cei ce în loc de scrieri şi texte au inventat uzul sofisticat al scriiturii şi discursului, au întâlnit în autoarea de faţă un autentic partener de dialog. Avem a face cu o lucrare fără caracter compilativ, demonstrând o amprentă personală, o anumită prospeţime a observaţiei directe, un soi de entuziasm agreabil al dezbaterii de idei, care se transmite şi cititorului, smulgându-l reflexelor lui sceptice ori obosite”.
(Paul Cornea)
„În opinia mea, un merit major al Simonei Drăgan este acela de a reuşi, într-o manieră indubitabil personală, să exprime, cu o eleganţă a clarităţii ce se remarcă de la prima la ultima pagină a lucrării, unele dintre cele mai complicate, ca să nu spunem «stufoase», idei formulate vreodată în perimetrul ştiinţelor filologice”.
(Caius Dobrescu)
Recenzii
Nu există recenzii până acum.