Select Gift

La oricare 2 cărți cumpărate, a treia este gratis!
  • NEWSLETTER
  • CONTACT
Librăria online Ideea Europeană Librăria online Ideea Europeană
Contul meu
0 items / 0,00 lei
Meniu
Librăria online Ideea Europeană Librăria online Ideea Europeană
0 items / 0,00 lei
Colecțiile noastre
  • Biblioteca Ideea Europeană
  • Biblioteca de filosofie
  • Istorii
    • Istoria mentalităților
    • Istorie & Politică
    • Istorie, teorie și critică literară
  • Cărți pentru copii
  • Cultura chineză
  • Dezvoltare personală & Practic
  • Dicționare & Enciclopedii
  • Ediții bilingve
  • Jurnale, corespondență și memorii
  • Opere fundamentale
  • Poesis
  • Proză scurtă
  • Psihologie & Psihanaliză
  • Publicistică & Eseuri
  • Religie & Spiritualitate
  • Reviste de cultură
  • Roman Fiction
  • Teatru
  • Autori
  • Librărie
  • eBooks
  • Informații
    • Despre noi
    • Cum comand?
    • Ghid eBook
    • Pentru autori
    • Catalog · Distribuție
  • Blog
  • Proiecte
  • Punctul Critic
  • OFERTE SPECIALE
  • NOUTĂȚI
Reduceri!
Prima paginăCărțiPublicistică & Eseuri Critica și creația
Produsul precedent
Critică și empatie 25,20 lei 20,10 lei
Înapoi în librărie
Următorul produs
Tranziția de la o carieră infracțională la desistare. Repere sociologice și normative 27,30 lei 22,20 lei
Istorie, teorie și critică literară
Publicistică & Eseuri

Critica și creația

42,00 lei 33,00 lei

Critica și creația – Marian Victor Buciu

ISBN: 978-606-594-577-7 ISBN: 978-606-594-577-7 Categorie: Publicistică & Eseuri Autor: Marian Victor Buciu
Share
închide
Disponibil și în format eBook:
  • Critica și creația (eBook) 31,50 lei 28,80 lei
Noutăți
  • Contemporanul nr. 03 Martie 2023 7,00 lei 5,00 lei
  • Biologia și ecologia codalbului (Haliaeetus albicilla L.) prezent la gurile Dunării (România) (eBook) 48,00 lei 45,00 lei
  • Șambelanul oficios - Ediție bilingvă 34,65 lei 27,60 lei
  • Descriere
  • Fragment
  • Detalii carte
  • Recenzii (0)
  • Despre Istorie, teorie și critică literară
  • Livrare
Descriere

O carte exemplară, care tratează trei destine: Monica Lovinescu, Virgil Ierunca și Alexandru George. Trei destine, trei istorii, decupate, când și când, din contextul unei dictaturi atroce. Primii doi au urmărit-o de departe. Alexandru George a trăit și a scris aici, în craterul ei.

Fragment

Critica și creația de Marian Victor Buciu

Identitatea variabilă

Prezentându-se ca romancieră – fapt desigur uluitor – încă de la vârsta de 8 ani, Monica Lovinescu îşi declară o vocaţie deturnată, dacă nu chiar frântă, care nu putea rămâne fără urmări, presupun că îndeosebi nedorite.

Jurnalistă pentru radio, se află în deplină maturitate, obligată la „opţiune”, neliberă, parcă, în libertate, ţintită pe ceea ce îi mai rămâne esenţial, dar restrictiv, adâncit în abuz: lucrarea memoriei asupra memoriei. O comuniune în aducere aminte între emiţătoare şi receptor(i), dincoace şi dincolo de aproape orice contact, cu excepţia celui auditiv. Ea vrea să se audă, să se reînregistreze în auditoriu. E, pe deasupra deasuprelor, să spun astfel, în fapt, într-un fel de subterană, la „vârsta când totul devine memorie” (Unde scurte. Jurnal indirect, Humanitas, 1990, p. 44. Pentru următoarele referinţe din acest volum notez paginile în paranteză). O memorie strivită – este verbul său explicit rostit-imprimat de la începutul întârziatelor Unde scurte – de istorie. Este strivită, nu salvată, cu toate că, prin exil, nu împărtăşeşte în mod concret destinul elitei româneşti, al intelighenţiei direct distrusă de ocupaţia sovietică.

Duce, fizic şi mental, o viaţă agitată, fapt surprinzător pentru cineva ţintit, care a optat, total, deopotrivă prin ştiinţă, putere şi voinţă – răstorn, exprimându-mă astfel, deliberat, actele proprii omeneşti. Scrie ca să rostească, ulterior, la apariţia tomurilor, poate că se va întâmpla să fi şi rostit pentru a scrie. Clară şi neclară deopotrivă îi apare ei însăşi munca. „Lucrez prost şi puţin” (Jurnal. 1981-1984, Humanitas, 2002), notează cu autocritică insatisfacţie la 16 iulie 1983. Lucrează, dar ce, se referă la scris sau la vorbit? Poartă o misie (ne)sigură.

Dezamăgire? Desigur, chiar una pronunţată, recunoscută, chiar evidenţiată. Într-un fel, însă, deturnat, înnobilat, colectivist-elitist, aş spune, nu singular. E o dezamăgită, s-ar spune, de lux, într-o companie strânsă, într-o colectivitate aleasă. Şi deturnarea lucrării ajunge astfel salvată, tonic contemplată. Este ea dezamăgită, dar trăieşte o anume dezamăgire de destin lucrativ, apare, aşadar, dezamăgită ca şi. Ca şi cine, ca şi cum? Monica Lovinescu li se alătură, cu de la sine ştiinţă, putinţă şi voinţă, lui Eliade şi Cioran. Cu ei, nu cu alţii, se uneşte în dezamăgire. Dezamăgirea unională, poate şi comunională, îi dă ei puterea de a fi, de a şti şi de a vrea. Ar îndreptăţi-o să gândească, să rostească, să scrie astfel constatarea lui Eliade că Cioran scrie doar aforisme şi a lui Cioran că Eliade nu trece de la erudiţie la idei. Chit că această perspectivă critică mutuală a celor doi este asprită, deşi şi îndurată. Izolare, stagnare, ratare – la care nu accede oricine. Ei se pronunţă critic împreună, iar ea li se alătură. Cu o perspectivă totuşi personală, de impas deplin, de blocaj: „nu mai aşteptăm nimic unii de la alţii”, însemnează la 25 iulie 1983. A fi dincolo de aşteptare? Nici nu mai caută explicaţii. Oricare motiv o poate servi. Suma motivelor: istoria vitregă, fără mamă, tată, Dumnezeu.

Dar nici istoria nu este totul, nici ea nu este suficientă în destinul său identitar. Monica Lovinescu se explică (şi) altfel, mai ales, poate, astfel: ca moştenitoare, exclusiv pe cale paternă. Cauza şi vina le află în „sentimentul dominant al zădărniciei pe care tata mi l-a transmis şi mie”, consemnat la 12 septembrie 1983. Aici, mama nu există. Mama, strivită într-alt fel de istorie, cu verbul care o face să fie, însă, ca şi fiica, pare mental inocentă, fericită, în anonimatul ei public. Tatăl, modelul cultural, a format-o şi deformat-o, cu propriul ei acord, ambiţionând-o, obligând-o la decepţie. Dar şi de data aceasta, ea nu se evaluează singură. Nu este deloc convinsă, rămâne doar învinsă, există în parte, nu ca întreg, devine doar efect (al tatălui, al istoriei), nu şi cauză.

Când crezi că totul există în orizontul nimicului, cum să lucrezi, ce să mai lucrezi? A face dispare, înghiţit de a desface, de simulacrul factual, aşa încât istoria însăşi se înfăşoară contrafactual, înaintea abordării ei hermeneutice. Nu mai există „nimic de făcut” pentru România, subiectul şi obiectul pe care se centrează Monica Lovinescu. O spune conjunctural. Nu scrie în stare febricitantă, singura mobilizatoare pentru Cioran, pentru a simţi enorm şi a vedea din interior – nu ca I. L. Caragiale, ficţional şi motivat de împrejurări – „monstruos”. Caragialescă, nu cioraniană, Monica Lovinescu pare că se joacă, în fapt nu o face, deşi darul histrionic nu-i rămâne străin. Nu se mai poate face nimic pentru ţara părăsită, prădată cu totul, notează acum, dar, după scăderea febrei, dezamăgirea interioară trece în amăgire exterioară: poate că mai e ceva posibil? Crede în prefacerea ori refacerea istoriei? Crede că este absurd să nu creadă, nu ar mai fi viaţă în dezamăgirea finală.

Îşi adaugă o mistică morală autosalvatoare, dominatoare. Notează, la 22 octombrie 1983, şi cred că o face cu satisfacţie, oricât de pasageră, că „îngeri”, nu altceva, sunt Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, după cum spune poetul Miron Kiropol că ar fi spus soţii Sonia şi Lucian Raicu. Păzitori, mediatori? Iar cineva, nu la fel de agreat, de aceea mult mai puţin măgulitor, îi va numi mentori ai celor care se opun.

Cum mai nimeni nu este pe lumea noastră de capul lui, şi o târguială întreprindem cu toţii, fiecare îşi plăteşte preţul, „marfa” atractivă este în cazul ei morala. Morala ca marfă? Da, apare inevitabil, din păcate. Nietzsche prindea exact caracterul omului: echivalent adevărului suportat. Se înţelege că indiferent de provenienţa acestui adevăr. Trece pe lângă adevăr, cu sau fără ştiinţă, (şi) intelectuala care i se devotează? De bună seamă. De-ar fi să luăm în seamă cât recunoaşte într-un sens moral expiator. Pare tare adevărul de a mărturisi minciuna. O ştie, ca mulţi alţii. Aşadar, luăm aminte că şi ea nu înfruntă, mereu, tot adevărul. Minte, cum se spune, prin omisiune: nu spune că nu-i place, dar nici că-i place, un spectacol de, altfel bine apreciatul regizor, Lucian Pintilie: Arden – 29 martie 1984. Să nu credem că acesta ar fi un fapt accidental. E doar un caz dintre alte necazuri.

Nu confundă însă iluzia cu realitatea mistică. De aceea nu face nici caz, nici necaz, şi nici haz, de îngereala atribuită pe calea confinităţii. Nu între mistici se vede Monica Lovinescu, unde îl descoperă, însă, şi pe Virgil Ierunca, dar între sceptici. Iar scepticii nu sunt credincioşi, ei sunt, într-un fel anume, doar creduli. Pentru că scepticii sunt credincioşi din voinţă, fără deplină cunoaştere şi putere. Monica Lovinescu îşi declină slăbiciunea, cu obiectivitatea care implică şi un vag elogiu: doar misticii cunosc viaţa adevărată, ştie şi scrie la 8 mai 1984. Fals asumat: individual, colectiv, familial, istoric. Rămâne doar măsura de adevăr, în jocul grav al vieţii. Instrumentul de măsurat potrivit: etica. Să nu ne grăbim şi să-i afirmăm un fel de maximalism etic. Acesta ar fi pur mistic. Un minimalism moral o vizitează şi pe Monica Lovinescu, în părtăşie – cum se spune în limba veche bisericească, mistică – familială şi totodată istorică şi cu Virgil Ierunca. Pe acesta, iată-l, aprobat de ea, într-o replică dată lui Valeriu Cristea, pus odată în postura integralismului moral: „alţii sunt nevoiţi să se mai murdărească pe mâini” – 9 august 1984. O autojustificare menită să lege exilul de ţara prădată. O punte, măcar, de dialog.

Dezbrăcată de costumaţia scenică şi „istorică”, în jurnal, ca înaintea oglinzii, Monica Lovinescu nu se ascunde în aspiraţia ei comună, superficial-liberă şi abia aşa îndestulată: „Mâncăm stridii şi bârfim ca-n vremuri bune.” – 26 decembrie 1984. Severitatea i se înmoaie sentimental, nostalgic, virează spre ţară, spre România profundă, spre Cruşeţ, satul ştiut din copilărie.

Când istoria se întoarce pe partea care părea uitată şi respiraţia i se normalizează, Monica Lovinescu iese din vis, de fapt din coşmar. Iese din imaginar şi amăgire, cade în sinele fatalmente dezamăgitor. Împreună cu Virgil Ierunca, se-ntrebă „dacă nu ne-am înşelat dedicând unei Românii fictive o întreagă existenţă” (Jurnal. 1990-1993, Humanitas, 2003, p. 271). Voinţa nu a fost de ajuns, n-a accesat ştiinţa şi puterea, n-a distrus sentimentul erorii. Voinţa însăşi a fost deturnată. Dar a fost o voinţă? Înşelată nu ajunge decât o voinţă involuntară, nevoită, nepotrivit autoimpusă.

Istoria ca teatru nu trage cortina, iar piesa continuă în paralel cu viaţa personală, subterană. Deşi fiind acum numiţi „mentori ai opoziţiei”, cei doi soţi, „tovarăşii” de viaţă şi istorie, nu mai acceptă orice invitaţie în ţara natală, o refuză pe a lui Petre Sălcudeanu, noul dar discreditatul ministru al culturii.

România nu ajunge condamnată, dimpotrivă, apare apărată, pentru că ţara a rămas, „este un spaţiu al omeniei”, o spune Monica Lovinescu în Unde scurte. Jurnal indirect. Îşi arată nu un om, ca Diogene, dezamăgitul fără rest, îşi indexează, în sens pozitiv, omenia. Omenia nu este distructibilă, ea îmblânzeşte istoria. Sau o depăşeşte. S-ar spune că o înşală, se foloseşte de ea, nu pe ea pariază, cel puţin în cazul românesc. Voinţa de istorie este de-a dreptul ignorată. Altă cale ştiută de putere ajunge miza reală „nu prin istorie ne putem impune lumii, ci prin cultură” (Seismograme, Humanitas, 1993, p. 110). (Dar tot jurnalista culturală este cea care rămâne sceptică faţă de rezistenţa prin cultură.) Impunerea s-ar produce nu de la sine, nu de pe azi pe mâine, nu prin autoamăgire, prin simulacru de creaţie, artă, cultură. Măsura operantă rămâne luciditatea, aspră, biciuitoare şi trezitoare de conştiinţă. Nu este deloc o cale abia descoperită, aceasta, raţională. Monica Lovinescu înlătură şi ea universalitatea ca iluzie, prin traduceri ştampilate ideologic, plătite cu totul perdant, falimentar din concept. Sunt traduceri făcute înainte sau după impunerea unui realism socialist autohtonizat, trecut printr-o scurtă paranteză de insuficientă liberalizare, dovedind că oricând întoarcerea poate fi posibilă la modul totalitar după iulie 1971. Oricât s-ar spune că există şi o frică a sistemului faţă de tinerii creatori, în speţă scriitori. Revista Contemporanul anunţă că, din 1945 până în 1966, s-au tradus, în 45 de ţări, 1400 titluri româneşti. Prestigiu, măcar prin număr? Fals, spune Monica Lovinescu. Desculţ de Zaharia Stancu a rămas nevăzut, Groapa lui Eugen Barbu a avut „vreo două notiţe”. Exilaţii sunt cei recunoscuţi.

Curajoşi faţă de stăpâni, dar nu de faţă cu ei, aşa spune că sunt românii cineva din interior, dar numai în stare de beţie, fiziologică şi nu ideologică. Este vorba despre prozatorul Fănuş Neagu, în relatarea lui N. Balotă, el însuşi cu un parcurs recunoscut ca fiind sinuos, la 9 mai 1984. Populaţie, nu popor, iată ce sunt românii, în expresia atribuită aici, la 16 septembrie 1984, lui C. Noica.

Specificul sau identitatea etnică, în cazul românesc, sub comunism, s-au schimbat, dar prin involuţie, în mod alert. Transformaţi, adică alteraţi, înstrăinaţi acasă, românii intră într-un purgatoriu profetizat de jurnalistă sau, să rectific, de diaristă.

Detalii carte
Colecție

Istorie, teorie și critică literară, Publicistică & Eseuri

An

2017

Pagini

400

Recenzii (0)

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Critica și creația” Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Despre Istorie, teorie și critică literară
Istorie, teorie și critică literară – o colecție necesară ca aerul iubitorilor de literatură de toate vârstele. Colecția conține titluri dedicate domeniilor istorie, teorie literară, publicistică, eseuri, critică literară, istorie literară.
Colecția Publicistică & Eseuri se compune din variate demersuri pe marginea culturii, a societății contemporane, ancorate în cotidian, cu toate văile și vârfurile ei, notate pe coala de hârtie.
Livrare

LIVRARE RAPIDĂ

Toate comenzile sunt procesate rapid și, prin confirmarea lor telefonică promptă și prietenoasă, ne asigurăm că adresa dvs. este corectă și completă, pentru a preveni orice întârzieri în livrare. Comenzile sunt expediate cel târziu a doua zi din depozitul librăriei noastre, urmând să vă ajungă în cel mai scurt timp - în funcție de modalitatea de transport aleasă, în următoarea zi lucrătoare prin curier sau în 3-4 zile prin poștă.

Produsele digitale (eBooks) sunt expediate prin intermediul poștei electronice a cumpărătorului, imediat după confirmarea plății (nu se percepe niciun tarif de expediere).

LIVRARE GRATUITĂ

Pentru orice comandă de minim 150 lei oferim transport gratuit, plus cărți bonus și suplimente.

  • Abonați-vă la newsletter și primiți un voucher de reducere și beneficiați de discounturi suplimentare.
  • Fiți cu ochii pe site-ul nostru! Ocazional lansăm promoții limitate neanunțate și zilnic avem Happy Hour.
  • În plus, o ofertă specială permanentă cu adevărat unică: la 3 cărți cumpărate, pe a patra o primiți gratis, indiferent de cuantumul comenzii!

Produse similare

Reduceri!
Închide

Aproximaţii

17,85 lei 14,10 lei
Adaugă în coș
Reduceri!
Închide

10 + 10 prozatori exemplari nominalizaţi la Nobel

21,00 lei 16,20 lei
Adaugă în coș
Reduceri!
Închide

Nopţile lui Cioran

17,85 lei 14,10 lei
Adaugă în coș
Reduceri!
Închide

Zece prozatori exemplari – perioada comunistă (eBook)

14,40 lei 12,60 lei
Selectează opțiunile
Reduceri!
Închide

Dumitru Ţepeneag. Originalul onirograf

44,10 lei 35,10 lei
Adaugă în coș
Reduceri!
Închide

Leonid Dimov. Noua poezie ca vis (eBook)

33,00 lei 31,50 lei
Selectează opțiunile

Cultura Chineză
Teatru
Roman Fiction
Reviste de cultură
Religie & Spiritualitate
Publicistică & Eseuri
Psihologie & Psihanaliză
Proză scurtă
Poesis
Opere fundamentale
Jurnal & Corespondență & Memorii
Istorie, teorie și critică literară
Istorie & Documente & Politică
Istoria mentalităților

Editura Ideea Europeană funcționează sub auspiciile Fundației Culturale Ideea Europeană. Misiunea noastră este promovarea valorilor culturale românești în context european.

O.P. 22, C.P. 113 - Sector 1, Bucureşti
Tel./fax: (+4)021-212.56.92
Email: office@ideeaeuropeana.ro
Articole recente
  • Revista-Punctul-critic-3-4-2022
    Punctul Critic nr. 3-4 (41-42) 2022: Criza – cuvântul de ordine al resetării „normalității”. Agricultura românească – eterna cenușăreasă
    30 decembrie 2022
  • Lansare-100-de-fotbalisti-legendari
    Lansare de carte „100 de Fotbaliști Legendari” de Bogdan Socol
    15 decembrie 2022
Informații utile
  • Despre noi
  • Comenzi și plată
  • Transport și livrare
  • Confidențialitate
  • Condiţii de utilizare
  • Contact
Legături
  • Blog
  • Revista Contemporanul
  • Proiectele noastre
  • Revista Punctul Critic
  • Editura Europress Group
  • ANPC
Cărțile noastre
  • Autori
  • Noutăți
  • Oferte speciale
  • Edituri
  • Colecții
  • Catalog - Distribuție
IDEEA EUROPEANĂ 2023 crafted by Webgraphic.ro & SEOKafe.
Viziteaza site-ul Editura Ideea Europeana pe ShopMania
  • Meniu
  • Colecții
  • Biblioteca Ideea Europeană
  • Biblioteca de filosofie
  • Istorii
    • Istoria mentalităților
    • Istorie & Politică
    • Istorie, teorie și critică literară
  • Cărți pentru copii
  • Cultura chineză
  • Dezvoltare personală & Practic
  • Dicționare & Enciclopedii
  • Ediții bilingve
  • Jurnale, corespondență și memorii
  • Opere fundamentale
  • Poesis
  • Proză scurtă
  • Psihologie & Psihanaliză
  • Publicistică & Eseuri
  • Religie & Spiritualitate
  • Reviste de cultură
  • Roman Fiction
  • Teatru
  • Autori
  • Librăria Ideea Europeană
  • eBooks
  • Informații
  • Blog
  • Contact
  • Contul meu
Coș de cumpărături
închide

Intră în cont

închide

Ați uitat parola?
Sau intră cu
Facebook
Google

No account yet?

Creează un cont
Sidebar

Utilizăm cookies pentru a vă putea oferi o experiență de navigare optimă. Puteți afla mai multe despre fișierele de tip cookies folosite sau le puteți dezactiva în setări.

Librăria online Ideea Europeană
Dezvoltat de  GDPR Cookie Compliance
Prezentare generală a confidențialității

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.

Cookie-urile strict necesare

Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.

Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.