Select Gift

La oricare 2 cărți cumpărate, a treia este gratis!
  • NEWSLETTER
  • CONTACT
Librăria online Ideea Europeană Librăria online Ideea Europeană
Contul meu
0 items / 0,00 lei
Meniu
Librăria online Ideea Europeană Librăria online Ideea Europeană
0 items / 0,00 lei
Colecțiile noastre
  • Biblioteca Ideea Europeană
  • Biblioteca de filosofie
  • Istorii
    • Istoria mentalităților
    • Istorie & Politică
    • Istorie, teorie și critică literară
  • Cărți pentru copii
  • Cultura chineză
  • Dezvoltare personală & Practic
  • Dicționare & Enciclopedii
  • Ediții bilingve
  • Jurnale, corespondență și memorii
  • Opere fundamentale
  • Poesis
  • Proză scurtă
  • Psihologie & Psihanaliză
  • Publicistică & Eseuri
  • Religie & Spiritualitate
  • Reviste de cultură
  • Roman Fiction
  • Teatru
  • Autori
  • Librărie
  • eBooks
  • Informații
    • Despre noi
    • Cum comand?
    • Ghid eBook
    • Pentru autori
    • Catalog · Distribuție
  • Blog
  • Proiecte
  • Punctul Critic
  • OFERTE SPECIALE
  • NOUTĂȚI
Reduceri!
Prima paginăCărțiPublicistică & Eseuri E. M. Cioran. Despărţirea continuă a autorului cel rău
Produsul precedent
Fiica mea America 25,20 lei 20,10 lei
Înapoi în librărie
Următorul produs
Despre locuri şi locuire 18,90 lei 15,00 lei
Istorie, teorie și critică literară

E. M. Cioran. Despărţirea continuă a autorului cel rău

19,95 lei 16,20 lei

E. M. Cioran. Despărţirea continuă a autorului cel rău – Marian Victor Buciu

ISBN: 973-86972-4-7 ISBN: 973-86972-4-7 Categorie: Publicistică & Eseuri Autor: Marian Victor Buciu
Share
închide
Disponibil și în format eBook:
  • E. M. Cioran. Despărţirea continuă a autorului cel rău (eBook) 15,30 lei 13,50 lei
Noutăți
  • Contemporanul nr. 02 Februarie 2023 7,00 lei 5,00 lei
  • Șambelanul oficios - Ediție bilingvă 34,65 lei 27,60 lei
  • Contemporanul nr. 01 Ianuarie 2023 7,00 lei 5,00 lei
  • Descriere
  • Fragment
  • Detalii carte
  • Recenzii (0)
  • Despre Istorie, teorie și critică literară
  • Livrare
Descriere

La zece ani de la moartea lui Emil Cioran – un studiu aplicat şi incitant despre viaţa şi opera sa, relaţia filosofului de la Răşinari cu marii gânditori ai lumii, dar şi cu ţara ce l-a dăruit lumii, cu care parisianul nu încetează niciodată controversele.

Un studiu de teorie şi istorie literară extrem de interesant şi util ce se adresează elevilor, studenţilor, precum şi publicului larg de cititori.

Fragment

E. M. Cioran. Despărţirea continuă a autorului cel rău de Marian Victor Buciu

1. Privind cu mânie înduioşată la departele său, omul.

Cu el, omul nu încetează să parvină jalnic1. Se va spune că tot e bine, pentru că nu e-n derelicţiune. Oblojit, i se spală rănile, îi sunt cauterizate, supravegheate în in/evoluţia lor. Un om din aceia să-i pui la rană2, Cioran? Omul său a pierdut multe lupte, dar războiul existenţei sale continuă. Cuvântul „om”, să fie limpede, nu mai are nimic mândru în, vai, semnifica(n)tul său. „Om”, cât de detestabil răsună, urlă, geme, în pagina sa, acest cuvânt. Am făcut mai multe inferenţe prin cărţile sale, în căutarea omului. Recunosc că toate mi se par nesigure: aparenţe. Ontologia lecturii este purtătoarea unei adânci inconsistenţe? Poate la lumina literei să se revitalizeze oarecum. Nu-mi amintesc sezonul deschiderii promenadelor lectoriale, dar să eludăm mitul începutului. Mă pot considera intrat într-un muzeu cu pereţii scrişi, de care mă apropii, cu care mă identific sau cel puţin asociez, ori, dimpotrivă, mă îndepărtez, mă disociez. Orice s-ar spune, nu se poartă bine omul, în acest muzeu. Acel „merge” ascunde, aici, şchiopătatul dureros, dincolo, înaintarea de târâtoare. Cioran este un martor stăruitor, pasionat, care frecventează omul, şi nu doar ca vizitator de ocazie. Nu-l scapă din ochi, oricât de copleşitor ar fi dezolantul personaj: umbra, dublul său. Şi n-are un gând, o imagine preconcepută despre el. Se eliberează chiar şi de propriile sale [pre]concepţii. Uită, pe cât posibil, totul, pentru a vedea şi, mai ales, păstra totul. Gândul, prin pagină, în frază, îi trece, zburător, înfiorat. Variabil, ca natura. E însă o natură cu fixaţii, nu un spirit cu idei, iar fixaţiile îl intrigă, pentru că ele par a fi un soi de legi ce impun dependenţa. Să luăm seama, fixaţiile acestea nu sunt împietrite, rămân tot variabile, dinamice, un vârtej neîntrerupt, mai apropiat de mângâiere sau, [i?]reversibil, de devastare. Îngrozit de ce vede, ştie, înţelege, trăieşte şi, de ce nu?, scrie, varsă nesfârşite lacrimi ale catharsisului, iar elanul său profund conservator, retractil, pe vaste suprafeţe ale timpului, se supune, dintr-un instinct al obnubilării mitului înnoirii. Nu poate fi om nou, dar numai om. Iar omul este aşa cum a fost descoperit de greci, care l-au ridicat din temelii şi l-au acoperit salutar. Pentru că nu mai sună mândru cuvântul „om”, nu-i de admis o altă antropologie în afara uneia tragice (CA 187)3.

Omul nu există incondiţional iar condiţia umană, calitatea de a fi om îi despică starea şi gândul, între a fi plictisit şi distrus (CD 69). Extremele îl călesc, îl antrenează. Nu le depăşeşte. Nu [se] sucombă între ele. E mereu însufleţit de acestea, iar apoi le împacă uşor, cel puţin în scriitură, bine armată de plictiseala distrugătoare şi de distrugerea plictisită, ce se întrec în comunicare. „A deveni supraom îmi pare o imposibilitate şi o prostie, o fantezie ridicolă4.” (CD 69) Nu-i un visător, acum, Cioran. Uneori, ridicolul i se pare mai viu decât moartea iar comicul e alungat ca un demon fatal. Are unele fantezii mai controlate; cu vârsta, mai puţin controlate. Fixaţiile se lărgesc şi se adâncesc, dar nu-şi ies din forme. E aici o clară consecvenţă. Supraomul este exclus din condiţia devenirii posibile, înţelepte, realiste, a omului. Nimic de făcut, efectiv, în afara eliberării unor nostalgii fanteziste, declarate ca atare. Ele, da, pot fi suportabile, ca simple cuvinte sau utopii. Supraomul e imposibil, omul însuşi abia accede, înfăşurat în atâtea văluri de aparenţe, la posibil, iar dacă suntem în ireal, de ce n-am coborî mai mult, în visul unei geneze re-făcute? „Dacă ne-am fi putut naşte înaintea omului!” (N 59) Poate fi o nostalgie mioritică, una care, cum ar spune altcineva, n-a fost să fie.

Dacă omul este, esenţial, de neînţeles, se străduieşte admirabil să iasă – să nu intre! – în aporiile sale. Nu le ocoleşte, le reintegrează, ca – încă – unul atras de ne-nţelesuri pline de-nţeles. Omul e depozitarul lor. A acumulat neînţelesuri, le-a capitalizat şi le-a investit admirabil. L-au îmbogăţit, nu l-au sărăcit. Săracul om bogat, iată-l fixat într-o metaforă-oximoron de extracţie agrară: „Omul e o holdă de neînţelesuri” (ÎP 90). O bogăţie sterilă stârneşte compasiunea. Omul lui, adâncit în neînţeles, tocmai pentru că ştie –, e aici semnul esenţial al unei mistici afirmate –, este Tiberiu, împăratul preaiubit „pentru că omul i se părea de neînţeles”( IE 170).

Dacă e să caute în depozitul iconic al antropologiei, ar găsi o imagine care să justifice melancolica, ireala figură a omului. Ea nu provine dintr-o credinţă religioasă, ci dintr-un mit, dintr-unul literar. Tot scriitorii i se par mai creditabili. Multora dintre ei aproape că li se închină. E vorba de Don Quijote. Iată omul: „cea mai veridică imagine a omului din câte au fost vreodată create rămâne cea a cavalerului Tristei Figuri” (T, 133). Omul este o realitate ireală sau o irealitate reală. Ceva nefăcut, nedefinit, o in-devenire. Aşa „fiind”, el este inacceptabil, pentru sine inacceptabil. În opera sa, găseşte loc (S 171), pentru a o spune de-a dreptul, ca pe o propoziţie suficientă, pentru moment „definitorie”. E o concluzie, iar argumentele, nici până atunci, nici ulterior, nu-i vor lipsi. Toate fac din om o creatură defavorizată, ce nu trebuie ascunsă, pentru a fi într-adevăr apărată. Astfel, îşi află o linişte cu sine provizorie, depăşeşte, pentru moment – momentele scriiturii efective şi ale contemplării postscripturale: post-scriptum împăcat, nu trist…–, „acreala neliniştită” (CT 98), care impune respiraţia continuă. Apără omul, se apără pe sine, atunci când i se pare a fi condamnat. Nu o dată, omul este călău pentru om. E melancolizat de tot ce se închipuie ca slăbiciune. E o făptură care se ţine din puţin, mult nevolnică şi împovărată, omul: „omul, debilul şi inadaptatul prin excelenţă” (CT 20), „Omul acesta atât de vulnerabil, acest jupuit de viu…” (S 134). O creaţie ratată, judecă revoltatul, constituindu-se ca martor într-un proces fără rezultat cu Dumnezeu. Omul e martor ostentativ, nu martir supus. Nu-şi înţelege rostul şi ia ca succedaneu rolul, atât de la-ndemână, al revoltatului care-şi proclamă inocenţa şi iraţionalitatea pedepsei. Forţa lui rezidă numai în glas şi literă; în [d]enunţ. Umple timpul şi spaţiul, cu scandalul său neresemnat. Speră să obţină cel puţin gloria efemeră a acuzatului acuzator, care îşi estetizează cadavrul. Nu dispune decât de accente, şi le aşează în voie. Disperarea sa e astfel deplin măgulită. Nu-i un fel de rost aici? A fost el ratat, dar – iată, în chip de veritabil memento, virtuţile calificării împinse înainte – „magistral ratat” (CT 23). E o obsesie asta, nu atât să revendice, cât să ceară recunoaştere. Raţiunea divină poate fi „iertată”, deci înţeleasă, dar condiţia umană profund alterată nu s-a autentificat. Omul continuă să rămână o „pată neagră5 a creaţiei” (DR 19). Şi, „în genere, un animal bolnav” (CD 158), fundamental greşit din proiect, „un animal anormal (s.C.), prea puţin înzestrat spre a subzista şi a se afirma” (CT 13), incurabil, un „animal fără viitor” (T 265). O va mărturisi până la capăt: „Omul fiind un animal bolnăvicios, orice cuvânt sau gest al lui are valoare de simptom.” (s.C., M 12) Fiinţă în desfiinţare, nu posedă nimic, afară de conştiinţa că posesia îi este interzisă. E un infirm esenţial, scindat în laturile cele mai apropiate sau, cu un nou oximoron, un „neant6 lucid” (T 135). Toate acestea sunt circumstanţe care-l scot cumva de sub incidenţa judecăţii? Oricum, nu judecata este de prim ordin. Justifică, pentru ca apoi, eventual, să judece. Omul, arată el, este „un animal veninos7” (CT 152), răul este fundamental în el, dar nu trebuie astfel izolat, ci, mai curând, îmblânzit. De altfel, bineînţeles, lui, chiar şi lui însuşi, i se adresează. Condiţia umană e mizerabilă, gândeşte, şi aşa o trăieşte şi o înţelege, din postură omenească, înaintea tuturor, chiar el. Conştiinţa trebuie să nu se separe de acest blestem care, fiind înnăscut, e ca şi uitat. Iată ultimul cuvânt al bătrânului şi înrăitului mărturisitor (M 33). E un instigator la conştiinţa răului, Cioran, prezent pretutindeni, încât nu mai e nicăieri vizibil. A hotărât să vegheze la propria sa luciditate. Doar ea speră să-i amelioreze, dacă o schimbare este exclusă, condiţia. Între atâtea neajunsuri ce i se impun, propune şi el condiţia lucidităţii. Mai sus nu poate ajunge. Metafizica este o creaţie a lucidităţii. Omul fizic trăieşte în amăgire, metafizicul în dezamăgire. Iar dacă aşteaptă şi el, împreună cu ceilalţi, dezamăgirea (N 9), este pentru a o da în primire, fastă dar nu festivă, lucidităţii.

Cum să nu-l ia pe om sub protecţia sa – a fragilităţii retorice –, când el e sinonim cu nefericirea, îi poartă chipul, şi nu numai chipul, este, altfel spus, întruchiparea ei vie? Esenţa sa rămâne prin vocaţie nefericirea. „Omul nu poate fi esenţial (s. C.) decât în nefericire.” (CA 87) Pare a fi profund ataşat, dintr-un mazochism congenital, nefericirii, dar tocmai această aparenţă trebuie îndepărtată. Ce se află sub vălul ei? Tragedie sau farsă? Dacă farsă, condiţia umană, teoretic o moştenire veche, trebuie re-condiţionată. În marş spre mijlocul veacului, Cioran era ezitant. Acest barochizant al reflecţiei se-nchidea ca melcul în cochilie, neştiind ce ar vrea să spună, dar spunând tocmai că n-ar şti să spună altceva. „Nu se poate şti dacă omul iubeşte sincer (s.C.) suferinţa.” (CA 100) Dacă suferă sincer, faptul e cu atât mai, involuntar, comic. Se chinuie zadarnic, fără cauză şi, în tot cazul, fără scop. O măreţie pe care o trece cu vederea, ea înşăşi inutilă, ca suferinţa. De altfel, demnitatea suferinţei e tot suferinţă, încă una mai mare. Important e să se reţină că suferinţa se exercită în nefiinţă8. Nefiinţă e fiinţa sub chin. „Un animal ce poate suferi pentru ceea ce nu este, iată omul.” (s.C., ÎP 70) Această plantă conştientă (CT 89), miroase a cadavru (N 219). Va mărturisi că sperase mai mult decât să rămână cu mirosul de cadavru în nas. Singurul rost al omului i se pare dispariţia sa, de altfel promisă, Apocalipsa, şi nu numai, e cronica unei morţi anunţate.

Detalii carte
Colecție

Istorie, teorie și critică literară

An

2005

Pagini

172

Recenzii (0)

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „E. M. Cioran. Despărţirea continuă a autorului cel rău” Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Despre Istorie, teorie și critică literară
Istorie, teorie și critică literară – o colecție necesară ca aerul iubitorilor de literatură de toate vârstele. Colecția conține titluri dedicate domeniilor istorie, teorie literară, publicistică, eseuri, critică literară, istorie literară.
Livrare

LIVRARE RAPIDĂ

Toate comenzile sunt procesate rapid și, prin confirmarea lor telefonică promptă și prietenoasă, ne asigurăm că adresa dvs. este corectă și completă, pentru a preveni orice întârzieri în livrare. Comenzile sunt expediate cel târziu a doua zi din depozitul librăriei noastre, urmând să vă ajungă în cel mai scurt timp - în funcție de modalitatea de transport aleasă, în următoarea zi lucrătoare prin curier sau în 3-4 zile prin poștă.

Produsele digitale (eBooks) sunt expediate prin intermediul poștei electronice a cumpărătorului, imediat după confirmarea plății (nu se percepe niciun tarif de expediere).

LIVRARE GRATUITĂ

Pentru orice comandă de minim 150 lei oferim transport gratuit, plus cărți bonus și suplimente.

  • Abonați-vă la newsletter și primiți un voucher de reducere și beneficiați de discounturi suplimentare.
  • Fiți cu ochii pe site-ul nostru! Ocazional lansăm promoții limitate neanunțate și zilnic avem Happy Hour.
  • În plus, o ofertă specială permanentă cu adevărat unică: la 3 cărți cumpărate, pe a patra o primiți gratis, indiferent de cuantumul comenzii!

Produse similare

Reduceri!
Închide

Zece prozatori exemplari. Perioada interbelică (eBook)

12,30 lei 10,50 lei
Selectează opțiunile
Reduceri!
Închide

Celălalt Arghezi

21,00 lei 17,10 lei
Adaugă în coș
Reduceri!
Închide

Dumitru Țepeneag. Originalul onirograf (eBook)

33,30 lei 30,60 lei
Selectează opțiunile
Reduceri!
Închide

Nopţile lui Cioran

17,85 lei 14,10 lei
Adaugă în coș
Reduceri!
Închide

10 + 10 prozatori exemplari nominalizaţi la Nobel (eBook)

15,30 lei 14,10 lei
Selectează opțiunile
Reduceri!
Închide

Dumitru Ţepeneag. Originalul onirograf

44,10 lei 35,10 lei
Adaugă în coș

Cultura Chineză
Teatru
Roman Fiction
Reviste de cultură
Religie & Spiritualitate
Publicistică & Eseuri
Psihologie & Psihanaliză
Proză scurtă
Poesis
Opere fundamentale
Jurnal & Corespondență & Memorii
Istorie, teorie și critică literară
Istorie & Documente & Politică
Istoria mentalităților

Editura Ideea Europeană funcționează sub auspiciile Fundației Culturale Ideea Europeană. Misiunea noastră este promovarea valorilor culturale românești în context european.

O.P. 22, C.P. 113 - Sector 1, Bucureşti
Tel./fax: (+4)021-212.56.92
Email: office@ideeaeuropeana.ro
Articole recente
  • Lansare-100-de-fotbalisti-legendari
    Lansare de carte „100 de Fotbaliști Legendari” de Bogdan Socol
    15 decembrie 2022
  • reprez-2-Romania-si-civilizatia-romaneasca-in-Israel-comunicat
    România și civilizația românească în Israel – „Anul cărții în Limba Română în Israel”
    28 octombrie 2022
Informații utile
  • Despre noi
  • Comenzi și plată
  • Transport și livrare
  • Confidențialitate
  • Condiţii de utilizare
  • Contact
Legături
  • Blog
  • Revista Contemporanul
  • Proiectele noastre
  • Revista Punctul Critic
  • Editura Europress Group
  • ANPC
Cărțile noastre
  • Autori
  • Noutăți
  • Oferte speciale
  • Edituri
  • Colecții
  • Catalog - Distribuție
IDEEA EUROPEANĂ 2021 crafted by Webgraphic.ro & SEOKafe.
Viziteaza site-ul Editura Ideea Europeana pe ShopMania
  • Meniu
  • Colecții
  • Biblioteca Ideea Europeană
  • Biblioteca de filosofie
  • Istorii
    • Istoria mentalităților
    • Istorie & Politică
    • Istorie, teorie și critică literară
  • Cărți pentru copii
  • Cultura chineză
  • Dezvoltare personală & Practic
  • Dicționare & Enciclopedii
  • Ediții bilingve
  • Jurnale, corespondență și memorii
  • Opere fundamentale
  • Poesis
  • Proză scurtă
  • Psihologie & Psihanaliză
  • Publicistică & Eseuri
  • Religie & Spiritualitate
  • Reviste de cultură
  • Roman Fiction
  • Teatru
  • Autori
  • Librăria Ideea Europeană
  • eBooks
  • Informații
  • Blog
  • Contact
  • Contul meu
Coș de cumpărături
închide

Intră în cont

închide

Ați uitat parola?
Sau intră cu
Facebook
Google

No account yet?

Creează un cont
Sidebar

Utilizăm cookies pentru a vă putea oferi o experiență de navigare optimă. Puteți afla mai multe despre fișierele de tip cookies folosite sau le puteți dezactiva în setări.

Librăria online Ideea Europeană
Dezvoltat de  GDPR Cookie Compliance
Prezentare generală a confidențialității

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.

Cookie-urile strict necesare

Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.

Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.