A scrie un Tratat de cardiopatii congenitale poate provoca îndreptățite și multe întrebări și, cel puțin parțial, încerc să răspund la unele din ele, mai ales din perspectiva pozitivă.
De ce Tratat de cardiopatii congenitale? Poate pentru că s-a scris mult referitor la acest subiect, fie în diferite cărți, fie în diferite capitole din tratate care tratează acest subiect, dintr-o perspectivă medical-cardiologică sau cardiologică-chirurgicală, fie aproape 730 de pagini referitoare la cardiopatii congenitale, în Tratat de patologie chirurgicală cardiovasculară (Socoteanu, Ed. Medicală, 2007, București) și pentru aceasta ar putea fi considerat de ajuns. Realitatea practică, însă, are un ecou mult mai puternic și opus aprecierii a priori de ajuns pentru foarte multe motive.
Potrivit statisticilor OMS, se nasc mulți copii cu cadiopatii congenital în România (peste 1000 anual), din care mor 60% în primul an de viață și 75% în primii doi ani, ceea ce înseamnă că zilnic mor cel puțin 2 copii cu cardiopatie congenital (mai mult decât SIDA sau alte boli redutabile). Dar mai trist este faptul ca mulți dintre ei ar putea avea șansă reală să trăiască, dacă ar fi diagnosticați și tratați corect și oportun.
După o perioadă de aproape 4 decenii, operația imaginată și descrisă de Francis Fontan pentru separarea circulației pulmonare de cea sistemică la pacienții cu atrezie de tricuspidă a fost progresiv modificată, lărgindu-i-se indicația și aplicându-se în prezent la toate malformațiile congenitale cardiace caracterizate funcțional ca „ventricul unic” (absența comunicării dintre atriul și ventricululul stâng, ventricul stâng sau drept cu dublă cale de intrare, atrezia pulmonară cu sept interventricular intact și hipoplazie de ventricul drept, cord biventricular cu hipoplazie de ventricul drept sau stâng cu defect septal ventricular, cu sau fără straddling al valvelor atrio-ventriculare). În primii ani, deși selecția pacienților pentru realizarea unui procedeu Fontan modificat avea la bază criterii rigide, mortalitatea rămânea crescută. În prezent, abordarea este mai rațională și fiziologică, fiind orientată către intervenții paliative la copilul mic, etapizând reconstrucția, astfel încât aproape toți pacienții să fie buni candidați pentru o eventuală operație Fontan modificată.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.