Acasă – în exil (eBook)

Concluzia centrală care ascunde chiar miza întregii cărți: „Nu cred că fenomenul globalizării, răspândit pe mapamond, a clătinat identitatea francezilor, a nemților, spaniolilor sau rădăcinile altor națiuni. Oricât de straniu ori deplasat ar suna pentru urechile unor comentatori români, adepți ai politicii corecte, voi spune un adevăr familiar națiunilor mari ale lumii. Există lucruri ce nu pot fi negociate. Între acestea sunt țara, familia, limba, identitatea și neamul”. Or, în România aceste dimensiuni ale ființării noastre se „negociază” de peste două decenii, în condiții mistificatorii de intimidare, amenințare că nu poți fi „în rândul lumii“, „european“ și globalist, dacă nu renunți la propria identitate, la propriile resurse umane, naturale, spirituale. Or, scriitorul român, de la cronicari la Școala Ardeleană, pașoptiști, marii clasici, generația Marii Uniri, cea interbelică au fost păzitori ai ființei românești prin forța creației și a ethosului lor, cu întrerupere în deceniul proletcultist, pentru a se revigora cu generațiile lui Nicolae Labiș, a lui Nichita Stănescu, a lui Nicolae Breban, Ioan Alexandru, a lui Cezar Ivănescu și a Aurei Christi, de îndată ce o parte dintre optzeciști s-a trezit din torpoarea simulacrelor postmoderniste. Sintagma din expresia trădarea scriitorului are, acum, o dublă trimitere: scriitorul român a fost trădat de elitele politice postdecembriste, după cum scriitorul, la rându-i, și-a uitat menirea de păzitor al ființei naționale. Soluția, crede Aura Christi, este, pe de o parte, heideggeriana păzire a ființei de către poeți, pe de alta, întoarcerea la vechea tablă a valorilor europene și românești, toate abandonate de mentalitatea postmodernistă. / Theodor Codreanu