Tulburătoarea problemă a Luceafărului eminescian cuprinde și emoția descoperirii, în receptare, a genezei sale. Din punctul de vedere al cunoașterii etapelor creației, Luceafărul a avut un destin la fel de deosebit ca și evoluția frământată a exegezei sale, care de 120 de ani asaltează, din diverse perspective, taina acestui seducător poem. Cunoașterea și recuperarea în circuitul valoric a variantelor manuscrise ale poemului are, de asemenea, o istorie ce îmbie încă.
Adevăratul laborator al lucrului asupra expresiei îl vom putea urmări în avatarurile variantelor din cadrul unei versiuni, așa cum ediția noastră le prezintă, pe coloane paralele. În această faza a lucrului, pentru fiecare versiune în parte, Eminescu nu a meditat neapărat asupra perfecțiunii versului, ci s-a concentrat asupra „ideii poetice”, care este „sufletul”, cum zice poetul.
Revenirile ulterioare, de la o versiune la alta, atestă, pe lângă continuitatea creației, cu meandrele, cu inovațiile unor idei poetice însolite, și un altfel de proces, cel al rafinării stilistice. Intenția ediției noastre este reflectarea travaliului eminescian la o versiune, înlesnind urmărirea variantelor cu transformările, prefacerile spontane și revenirile lor la forme anterioare. / Rodica Marian
Recenzii
Nu există recenzii până acum.