Eseuri biblice (eBook)

Atunci când Iisus le spune ucenicilor, în Evanghelia după Matei, 5:14, enunțând „fericirile” (în Cuvântarea de pe munte) că „voi sunteți lumina lumii.

O cetate situată pe un munte nu poate să rămână ascunsă”, accepțiunea e strict metaforică, la fel cum se întâmplă și în foarte cunoscuta scenă a Schimbării la față, tot în Mat. 17:2, unde se spune că „El s-a schimbat la față înaintea lor; fața lui a strălucit ca Soarele și hainele i s-au făcut albe ca lumina”.

În Evanghelia după Marcu, mai aspră și – după cum știm – mai veche decât aceea a lui Matei, lumina are, de asemenea, o accepțiune metaforică, fiind asociată cunoașterii ezoterice pe care, prin credință, o vor dobândi creștinii, spre deosebire de celelalte neamuri, cărora le este rezervată doar o cunoaștere exoterică.
(Ștefan Borbély)