Sonetul contondent
Celor doi / poeți de mare soi…
(Istrate și Murgeanu)
Visam că Marea-și părăsea ghiocul
Cu-al său tumult de valuri euxine
Și, hăt-departe-n zonele alpine,
Ca-n Cretaceu, își regăsise locul…
Priveam de-acuma fascinat la jocul
De valuri înțesate de jivine
Din vremuri dispărute, care-n fine,
Își încercau, o dată-n plus, norocul.
Simțeam o dulce binecuvîntare
Că-n groapa euxinică adîncă
O Mare Neagră nu există încă,
Nici Casa Scriitorilor la mare;
Nici doi poeți cu barbă, burți și plete,
Să-nșire contondentele sonete.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.