Am încercat să povestesc despre un deșert uriaș, în timp și spațiu, un deșert ce rămâne ciclic „gravid” cu sămânța minusculă a unei lumi pe care tot el se zbate s-o distrugă. Deșertul se străduiește instinctiv să nască o altă lume, perfectă, dar tot deșert plămădește.
Nu este vorba despre tribul balcanic, ci despre un fel de război și pace între aceasta lume din ce în ce mai profană, pragmatică și tribul ființelor încă sensibile, care nu vor să renunțe la Dumnezeu, la Metaforă și la propria lor structură. / Ardian-Christian Kuciuk
Recenzii
Nu există recenzii până acum.