Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Olimpiu Nușfelean (n. 8 iulie 1949, Şieu-Sfântu, Județul Bistriţa-Năsăud).
Poet, prozator, eseist.
A absolvit Facultatea de Litere a UBB Cluj.
Debut absolut cu poezia Flacăra mea în Echinox, 1971.
Volume: La marginea visului, roman, 1980; Poziţia fiinţei, povestiri, 1982; Piatra soarelui, roman, 1987; Libertate de noapte, versuri, 1995; Focul irevocabil, versuri, 2000; Câinii de vânătoare, povestiri, 2004; Eu, celălalt, versuri, 2004; Iubeşte-mă repede şi uită-mă iar, 2005; Poeme pentru cei care citesc în linişte, 2009; Un om fără aripi, 2009; Tentaţia scrisului, eseuri, Eikon, 2011; Spiritul sau strigătul, versuri, TipoMoldova, 2012; Să furi raiul cu ajutorul cuvântului, eseuri, Charmides, 2014.
Inclus în volume colective şi antologii: Popas între poeţii tineri, 1974; 9 dimineţi, 1975; Spaţii posibile, 1979; Caietul debutanţilor, 1979; Suverana clipă, 1981; Generaţia ’80 în proza scurtă, 1998; Romanian writers of the ‘80s and ‘90s, 1999; Patruzeci. Poeţi bistriţeni contemporani, 2001.
Meritul cultural în grad de cavaler, 2004.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.