Alfa și Omega

Alfa și Omega  este  un roman  despre ambiguitatea și fragilitatea  relațiilor omenești și, totodată, istoria sensibilă a două vieți cu identități, enigmatice.

E vorba, la primul contact, de doi octogenari, Alex Hariton și Octav Dinulescu.  Alex a fost din adolescență un model pentru Octav dar prietenia lor s-a stins când, Alex a părăsit România.

Au trecut mulți ani de atunci, Octav s-a expatriat și el și trăiește într-un oraș patriarhal din Quebec în  Canada. Într-o seară, primește pe neașteptate un mesaj prin email de la Alex care acum se află în România, unde a revenit definitiv la bătrânețe.

Începe o corespondență asiduă, la început calmă și nostalgică, luminată de umor și autoironie dar apoi tot mai complexă, mai gravă  și mai  tensionată  în care defilează întreaga istorie personală a celor doi foști prieteni,  cu  izbânzile,  frustrările  și eșecurile trăite atât în România cât și în Canada  Și, odată cu istoria lor personală, apare, ca o componentă fundamentală a romanului, și epoca pe care au traversat-o.  Se vorbește deci în acest roman  despre copilărie, prietenie, angoase, sărăcie,  represiune,  despre viața individuală și colectivă din anii epocii comuniste din România, despre românii din străinătate,  despre dragoste, loialitate, culpabilitate, r despre oboseală vitală,  iluzii, dezamăgiri, singurătate și compromisuri.  Zeci de personaje pitorești, fiecare cu limitele și dramele lui distincte, reînvie în istoriile lor.

Neliniștile, confidențele și disputele foștilor prieteni devin astfel pentru fiecare un efort de de a-și ordona trecutul, de a-i lumina ambiguitățile și, în final, de a-i conferi un sens liniștitor pentru conștiințele lor îmbibate de amintiri comune, secrete și suspiciuni tăinuite. Și există, prezentă tot timpul, de la primul la utltimul rând al romanului, o instanță  fundamentală – cititorul –  fiindcă Octav Dinulescu, lui i se adresează când analizează  mesajele fostului său prieten. Cititorul este astfel antrenat  să se implice ca martor, anchetator  și judecător  în fluxul unui dialog în care adevărul se revelă uneori,  se disimulează  alteori  și de o parte și de alta.

În al  doilea rând, se impune enigma tot mai stresantă pentru Octav până la ultimul mesaj al fostului său prieten. La sfârșitul corespondenței,  ne putem  întreba aidoma lui: Dar de fapt care este adevărul curat și limpede, sinteza unică în care fiecare fapt, fiecare semnificație și-ar avea locul cuvenit ca o figurină într-un  puzzle?

Cititorul va regăsi, în Alfa și Omega naturalețea și vivacitatea personajelor, remarcate de critici în legătură și cu alte cărți ale autorului, – Parrida de canastq, Clepsidra sau O adevărată familie.