Ignatie Grecu – un poet puternic, unic, de o evidentă originalitate – scrie poeme, de fapt, un alt tip de rugăciuni, psalmi, așa cum olarul-artist picta vase de ceramică Cucuteni sau, în altă parte a globului, vaze japoneze. Materia din care e construit un poem e de o simplitate emoționantă: ici – o lebădă sau un stol de zburătoare regale, de un alb covârșitor, colo – o paletă de culori, între care predomină negrul, roșul și, mai cu seamă, albul, dincolo – un lac, o gutuie sau o felină. Și pretutindeni: lumina.
E o candoare de o forță rară în aceste și alte elegii sau poeme ale poetului-monah Ignatie Grecu. Candoare spre care se-ntorc, uneori, surprinși, îngerii contrariați și la fel de teribili ca în elegiile rilkeene, din care poetul Ignatie Grecu recită, citește și recitește, ca dintr-un soi de carte a cărților de poezie, trăgând cu ochiul, când și când, la nopțile nopților ce stau să ne înghită, la zorii de zi care pun pe gânduri privighetorile, la lebedele ce acoperă cu aripile lor ample tot cerul sau la liturghiile pe parcursul cărora miresmele de roze sfințesc totul. Artistul învață să citească în nori și stejari, roze și brazi, cruci și văzduhul înmiresmat, în așteptarea răsăritului, când alegi să te bucuri și, iar și iar, să te bucuri: de tine, de prietenii puțini, tot mai puțini, și de tot ce te face să te simți binecuvântat să continui înaintarea pe drumul ce te-a ales de decenii, de secole sau… milenii. / Aura Christi
Timotei Prahoveanu –
Timotei Prahoveanu:
Am primit, însoțită de frumoase cuvinte dedicate, cartea părintelui protosinghel Ignatie Grecu Cernicanul, intitulată Elegii și alte poeme. (Editura Ideea Europeană, 2024) Parcurgând cu atenție volumul de versuri, dintre care multe sunt elegii, o specie a genului liric tot mai puțin abordată de poeții contemporani, am împărtășit, în chip tainic, bucuria autorului la ieșirea de sub tipar a acestor „șoapte ritmate”. De altfel, apariția editorială de excepție precede un eveniment semnificativ din viața părintelui Ignatie Cernicanul, cuvioșia sa urmând să treacă pragul celor 73 de ani în apropierea Sfintei Învieri.
Stabilit la Mănăstirea Cernica prin anii ’80, Ignatie Grecu a înțeles într‑un mod aparte atât cuvintele Evangheliei, cât și citirile din Minei, Psaltire sau din frumoasele cuvinte de învățătură. Pe unele dintre ele le‑a turnat într‑o altă formă, în numeroasele lui volume de versuri, intitulate fie Bucură‑te, fie Mierea singurătății, fie Stihurile despre nisip, Aripă de înger sau Lacrimi de mărgean, ori Floare de har, Steaua mângâierii, Cântecul păsării pe acoperiș, Sărutând floarea de măr, sau Cântec pentru așezarea luminii. Mai sunt și alte volume pe care, într‑o frumusețe aproape străină lumii noastre, monahul poet și protosinghelul căutător al desăvârșirii nepământene le‑a așezat în pagină.
Continuare:
https://www.contemporanul.ro/lecturi-despre-carti/elegiile-monahului%e2%80%91poet-ignatie.html