Îmi împart cronicile de carte în trei categorii: cele pe care le‑am scris din lehamite, molipsit fiind de uscăciunea de proză ineptă peste care am dat în unul sau altul din tomuri, apoi cele pe care le‑am scris din rutină, dintr‑un zel neutru de a umple spaţiul rubricilor din reviste, cu toate că mai firesc era să arunc cartea şi să nu suflu o vorbă despre ea, şi în fine cele pe care le‑am scris cu poftă, incitat de timbrul distinct al spiritului răzbătînd dinspre autor.
Mai jos nu am ales decît cronicile din a treia categorie, a căror literă, citită acum cu un ochi estetic, trece proba plăcerii la lectură. Atîta doar că, în ochii mei, esteticul e subaltern spiritului. Nu cartea pe care o supun comentariului are importanţă, ci doar pînza ideilor pe care paginile ei mi le‑au sugerat. Iar semnul după care îmi dau seama că într‑o cronică am idei este că ele culminează într‑o impresie calofilă, ceea ce înseamnă că, fără un ferment de idee, un text nu are efect estetic. Nu sunt critic literar şi nici nu‑mi trece prin minte să ajung. De altminteri, cronica de întîmpinare nu mi se potriveşte decît în măsura în care impresia pe care mi‑o dă cartea o pot converti în nuanţe de intelect, potrivit regulii că o emoţie fără concept e isterie, în vreme ce un concept fără emoţie e sicriu.
Am eliminat toate cronicile care, pendulînd între isterie şi sicriu, mi‑au dat regretul de a le fi scris. Le‑am păstrat doar pe cele cu statut de eseuri camuflate în texte cu aparenţă de cronică, caz în care fiecare bucată se citeşte de sine stătător, ruptă cu totul de volumul care a prilejuit‑o. Şi fiindcă m‑a preocupat schema din carte, mai puţin verdictul estetic în marginea ei, nu am făcut deosebirea între autorii în viaţă şi cei răposaţi. Cum spuneam, nu‑mi prieşte cronica de întîmpinare, ci doar cea de digerare a unor impresii pe care le pot ridica la concept. Că impresiile vin de la un contemporan sau de la un defunct e un detaliu minor. În schimb, toţi autorii de aici au scris în limba română. Celor străini li se cuvine alt volum.
Sper ca cititorul să guste estetic nuanţele de intelect pe care le‑am adunat aici. Toate cronicile au apărut în România literară, în ultimii ani. (Sorin Lavric)
Recenzii
Nu există recenzii până acum.