Banchetul de litere

O carte-eveniment, alcătuită din dialoguri cu Ana Blandiana, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Ion Ianoşi, Gabriela Melinescu, Irina Petraş, Dumitru Radu Popa, Alex Ştefănescu şi Ion Vianu. Un manual indirect de istorie, realizat de cunoscuta scriitoare (romancieră, poetă şi eseistă) în baza mărturiilor unor oameni de cultură de prima mână, posibile modele europene, care – în falsa tranziţie interminabilă – aleg, iar şi iar, vocaţia, atipică meserie de scriitor, rămânând – martori imparţiali şi atenţi – mereu în prim plan. O carte extrem de densă, actuală, un fragment dintr-o posibilă istorie a mentalităţilor.
„Această carte a apărut din nevoia de prietenie; a fost adunată, treptat-treptat, în ritmurile felului meu de a fi, uneori-adeseori, catastrofic de încet. Interlocutorii mi i-am ales, i-am căutat, am încercat să-i «tachinez» cu întrebări, temele discuţiilor convergând, firesc, de fiecare dată, spre o arie de preocupări, care ne unesc mai mult decât ne despart. Fie că dialogam cu Ion Ianoşi, fie cu Nicolae Breban, fie cu Ana Blandiana, fie cu Augustin Buzura, fie cu un alt interlocutor, de fiecare dată, voiam să aflu – folosind ca instrument, iar uneori ca armă (din apanajul retoricii, de bună seamă) întrebările; unele dintre acestea, da, naive, stângace, în schimb vii, mereu vii! – cum a rezistat fiecare dintre ei, cum a reuşit să-şi construiască un destin, cum a izbutit să fie, să rămână el însuşi/ea însăşi şi să nu se prăbuşească, cum a izbutit fiecare să nu renunţe la lupta pentru sine însuşi, pentru cultura română? Cu unele dintre personajele acestei cărţi – dacă acceptăm că fiecare scriitor e un personaj, iar literatura este o singură carte unică – vreau să cred că m-am împrietenit, descoperindu-le, redescoperindu-le de fiecare dată; îmi place să cred că fiecare, aproape fiecare dintre invitaţii mei – într-un fel sau altul – m-a marcat, m-a făcut să mă reapropii altminteri de literatură, de lectură, de carte, să vad altminteri câteva lucruri nelipsite pentru mine de greutate, sau – şi mai important! – m-a ajutat (uneori, fără să ştie!) să rămân aceeaşi, adică să nu mă schimb. Adesea, căutând prezenţa scriitorilor, de fapt căutăm o calitate la care întunecata, întortocheata de mine ajunge greu, câteodată, foarte greu: seninătatea. Apoi… căutam oameni de litere vii, scriitori în carne şi oase – cum spuneam în adolescenţă, şi, iată, mai spun şi la cei circa patruzeci de ani – cărora nu le este străin cultul prieteniei, cultul vocaţiei, cultul lucrului bine făcut, al lucrului «rotund», cum afirma un personaj din unul din romanele mele. Apoi… da, nu ascund, căutăm ceea ce se numeşte «complicitate» într-o lume culturală postdecembristă pestriţ-amară, despărţită în grupuri, biserici, pui de catedrale.
Marea majoritate a protagoniştilor acestei cărţi de altminteri sunt mari lupi singuratici; şi mi-a făcut placere să-i îndemn să vorbească despre felul în care tratează solitudinea, viaţa, literatura, contemporaneitatea.”
(Aura Christi)