Sfîşiat de umbra unui înger de Emil Brumaru
Elegie
O, vechi şi dragi bucătării de vară.
Simt iar în gură gust suav de-amiază
Şi în tristeţea care mă-nconjoară
Din nou copilăria mea visează:
Ienibahar, piper prăjit pe plită,
Peşti groşi ce-au adormit în sos cu lapte,
Curcani păstraţi în zeama lor o noapte
Spre o delicateţe infinită,
Ciuperci cît canapeaua, în dantele,
Icre cu bob bălos ce ochiu-şi cască,
Aluaturi tapisate, crescînd grele
Într-o dobitocie îngerească,
Moi miezuri de ficaţi în butoiaşe
De ou de melc, înlăcrămate dulce,
Mujdeiuri ireale, şunci gingaşe
Cînd sufletu-n muştar vrea să se culce,
Şi-n ceainice vădindu-şi eminenţa
Prin fast de irizări şi toarte fine
Ceaiuri scăzute pînă la esenţa
Trandafirie-a lucrului în sine!
Baladă
Vechi piftier de ţîţe clocitoare,
Prin pîlnii scurs în bălţi de somn ca lapţii,
Nemăturat cu geana de fecioare,
Cel mai becisnic dintre toţi inapţii,
Ou putrezindu-şi gălbenuşu-alene
Pe poliţe, din nou mi se arată VEDENIA!
Parfumul face pene
Şi-năbuşă nări, căni, odăi şi, iată,
Prin iadul cald din jur mişc-o femeie
Piciorul ei, greu minutar de carne.
Ce fante ca din bumbi pieptu-şi descheie,
Preauleios sufletu-n ceşti să-şi toarne?
închinare
O, ACEL VERS, subţire maţ de flutur,
Chioşc de cocon, dezmăţ al smirnei moale,
Crud pîrţ de înger chiflicind cristale,
Rouă regească-n turn ce-arar o scutur!
Recenzii
Nu există recenzii până acum.